Semnalele Universului

Oricât de ciudat ar părea verbul “a simți ” ne poate ajuta în anumite situații. În acest sens putem observa acest verb în momentul în care cunoaștem o persoană. Dacă ne simțim obosiți, stresați sau alte stări negative înseamnă că acea persoană nu ne este benefică și orice contact cu ea sau el pe viitor este de evitat. Universul prin energiile sale ne transmite că vom primi numai stări negative de la acea persoană. În situația în care ajungem pentru prima dată într-un loc și simțim anxietate, dorința de a pleca repede de acolo înseamnă că locul respectiv nu ne este hărăzit. Cu alte cuvinte nu ne este scris în destin pentru a fi acolo pentru a ne simți bine. Într-o altă situație dacă suntem în fața unui colectiv de oameni și simțim o stare negativă poate ca să însemne că respectivele persoane nu ne doresc acolo. Din nou nu vom avea o stare bună pentru a ne continua activitatea pe viitor.

Binenteles că semnalele Universului pot să fie câteodată și greșite. În acest sens dacă suntem nesimțiți toate aceste stări nu ne vor afecta. Mai mult pot să fie reflectari ale propriilor emoții sau sentimente când cunoaștem oameni sau locuri noi. Universul, în schimb față de noi, are mai multe informații și percepe locurile și oamenii și când nu suntem noi prezenți. Din acest motiv și nu numai aceste semnale este bine ca să luăm în considerare senzațiile din preajma noului în viața noastră. Poate așa vom fi scutiți de anumite neplăceri sau cel puțin nu vom avea așteptări și prin urmare nici dezamăgiri. Și ar fi păcat de noi ca să ne simțim rău tot timpul…

Storcătorii de energie

Iată o lista a oamenilor care te storc de energie:

oamenii cu care te asociezi din obligație.

oamenii care te folosesc, abuzează de tine sau nu te apreciază,

oamenii care nu vor sa fie in acel loc,

oamenii care nu-ți plac, dar de la care vrei ceva,

oamenii pe care-i lași să depășească anumite limite,

oamenii care nu se plac pe ei înșiși,

oamenii cu care ai fost cândva prieten, dar nu mai aveți nimic in comun.

oamenii care vor sa te “salveze”

Trebuie să știi că:

1 Poti sa hotărăști cu cine vrei sa fii si de ce.
2 Dacă situația respectiva nu te
avantajeaza, nu vei obține ce vrei.
3 Dacă ai greșit si te afli lângă o persoana cu care nu te potrivești, pleacă inainte de a fi prea târziu.

Alan Cohen

Povestea zilei

O doamnă a întrebat:
-Cu cât vinzi usturoiul, mătușă?
Bunica a răspuns:
-Un leu legătura, doamnă!
-Dacă îmi dați 6 legaturi pentru 4 lei, il iau, dacă nu, mă duc la altcineva…
Bunica a răspuns:
-Vă dau usturoiul la orice preț doriți, doamnă. Este un început bun pentru mine, pentru că nu am vândut nimic toată ziua și am nevoie de bani pentru a supraviețui…
Doamna a luat usturoiul la prețul cerut și a plecat zâmbind, simțind fericirea victoriei. S-a urcat în mașina ei scumpă și s-a dus la restaurant să ia prânzul cu prietena. După un prânz copios, în farfurii a mai rămas multă mâncare pe care cele doua nu au putut-o mânca. Proprietarul restaurantului a venit la masă să verifice dacă totul este în regulă. Doamna l-a întrebat cât costă totul, iar el a răspuns imediat, 170 lei. Ea i-a dat 200 lei și i-a spus să păstreze restul.
Povestea asta arată destul de normală pentru proprietarul unui restaurant de lux, dar nu și pentru o bunică care vinde usturoi!!..

Întrebarea este: De ce trebuie să ne dovedim mereu puterea când cumpărăm de la săraci? De ce suntem generoși cu cei care nu ne cer să facem asta?
(preluat de pe net)

Peisaj de toamnă

Printre picături de ploaie și rafale de vânt ne purtăm pașii spre drumul de necuprins. Trecem prin timp și cuprindem doar clipe spre a ajunge într-un năvalnic destin care cunoaște mister. Surprinși plăcut sau neplăcut totuși alergăm de multe ori prin viață spre a ne cunoaște menirea. Frunzele care cad trezesc și sentimente de nostalgie fără a se regăsi în prezent. Mireasma asfaltului înfățișează efemer finalul sfârșitului pentru ca la primăvară să renască iar alte frunze. Ascundem astfel în noi speranța pentru a cunoaște iluziile menite a fi sfărâmate de vânt și de frig. Semințele întunericului aduc liniștea maiastra care absoarbe tot ceea ce este mai omenesc rămânând lumini printre umbre. Un lătrat de câine și un croncanit se aud în depărtare pentru a ilustra existența și în aceste clipe melancolice. Poate așa sunt doar zilele acestea ca un carusel de gânduri și de senzații care seamănă cu un tablou de mijloc de toamnă. Într-un tot unitar existăm încă asemenea cerșetorilor de bine și ingatuitorilor de rău. Toate acestea sunt doar câteva trăiri din peisajul de toamnă al zilelor noastre.

Secunda de poezie

ODĂ PROȘTILOR

( de ieri și de azi )

Povestea spune că Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit in şedinţa Biroului Politic al Partidului “Oda prostilor” de Ion Pribeagu. Râdeau şi Maurer, şi Drăghici, şi Apostol. Numai Iosif Chişinevschi avea o mutră amară.
„Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej.
„E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns Chişinevschi.
„Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic de umor?”, s-a amuzat Dej. Şi i-a aprobat lui Pribeagu plecarea.
Tovarășii au plecat dar Oda rămâne!

ODA PROSTILOR

de Ion Pribeagu ( pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici. n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, poet și umorist român și israelian de limba română, emigrat in Israel in 1962 )

Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
“Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de… PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de… PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Si numai PROŞTII sunt deştepţi.

Rugămintea

Vă rog frumos ca să nu adunați frunzele toamnei de pe jos. Pasiunea mea este ca să mă plimb printre ele căci doar așa pot ca să simt toamna în suflet. În sufletele oamenilor este iarnă cruntă și ger năprasnic și mie chiar îmi place toamna. Totuși dacă le adunați faceți o grămadă mare ca să mă pot tot arunca în ea de câte ori vreau ca să mă ascund de lume. Plăcerea mea este de a lua grămada frunzelor pe rând, vă rog frumos ca să nu mi-o luați, căci am nevoie ca să cunosc fiecare frunză după înfățișare. Săracele de ele vor deveni pământ nu peste mult timp și dacă nu au nume cel puțin vreau ca să le știu eu după chip. Oricum mie nu-mi par triste că s-au desprins de un copac ci mai mult pline de melancolie. Poate chiar nostalgice după un soare care este mai imbufnat zilele acestea sau după cântecul păsărilor care-și găseau umbra printre ele. Oricum ele sunt acum departe prin locuri vesele și călduroase și vă dați seama cât vor fi de triste în primăvara când vor găsi numai muguri fără frunze când vor mai trece iar pe aici. Frunzele le-au explicat frumos când a trebuit ca să plece căci ele nu vor mai fi aici atunci când se vor întoarce înaripatele în copacul lor.

Toate acestea șoptesc frunzele prin glasul vântului de toamnă și chiar vă rog frumos oameni buni nu-mi luați încă frunzele de toamnă. Cel puțin așa ca amintire să mai rămână ceva frumos și zambaret care să mai aducă aminte de când noi oamenii eram mai fără griji și fără stres. Vă mulțumesc frumos pentru amabilitate și fie ca frumosul să mai vină tot mai des pe aici căci prea mult este ger în sufletele noastre!

Frumusețea sufletului

Un bărbat s-a căsătorit cu o fată frumoasă. El o iubea foarte mult. Într-o zi, ea a dezvoltat o boală de piele. Încet, a început să-și piardă frumusețea. S-a întâmplat așa că într-o zi soțul ei a plecat cu o afacere. La întoarcere, s-a aflat într-un accident și și-a pierdut vederea. Cu toate acestea, viața lor de familie a continuat ca de obicei. Însă, pe măsură ce zilele treceau, ea și-a pierdut treptat frumusețea. El a continuat să o iubească și ea l-a iubit foarte mult. Într-o zi, ea a murit. Moartea ei i-a adus o mare tristețe. Și-a încheiat toate ritualurile și a vrut să părăsească orașul.
Un bărbat din spate s-a apropiat și a spus: „Cum vei putea să mergi singur? În aceste zile soția ta obișnuia să te ajute”. el i-a răspuns: “Nu sunt orb. Am acționat asa pentru că dacă știa că pot vedea starea pielii din cauza unei boli, ar fi rănita mai mult decât boala ei. Nu am iubit-o doar pentru frumusețea ei, dar m-am îndrăgostit de natura ei grijulie și iubitoare. Așa că m-am prefăcut că sunt orb. Voiam doar să o păstrez fericită. “
Moral: Când iubești cu adevărat pe cineva, mergi alături de ea pana la capat pentru a-ți păstra persoana fericită și uneori este bine ca noi să acționăm orbi și să ignorăm micile probleme ale altora pentru a fi fericiți. Frumusețea se va estompa în timp, dar inima și sufletul vor fi întotdeauna la fel. Iubiți persoana pentru ceea ce este în interior, nu afară.(text preluat)

A te vaccina sau a nu te vaccina?

Aceasta este întrebarea care întoarce oamenii unii împotriva altora. Dacă fac Covid vaccinatii nevaccinatii sunt de vină, iar nevaccinatii o țin sus și tare că nu-și riscă sănătatea în cazul apariției efectelor adverse. Deci pandemia pe lângă frică sau anxietate de socializare a adus și ură. Credem în conspirații și teorii subversive crezând că suntem judecătorii vieții și ai morții și celorlalți oameni. Am ajuns ca în plină pandemie să amestecăm politicul cu boala și să cădem în plasa oamenilor mai sus puși care ne vor dezbinați. Credem în teoria purtătorului de Covid temându-ne mai mult de umbra Covidului decât de Covid în sine. În fiecare zi apar tot mai mulți infectați oameni apropiați de boală și cu cât vrem ca să ne refugiem mental de teamă cu atât ne afundăm în ea. Devenim toți doctori și experți în boli și pandemie având idei clare despre o boală care devine din ce în ce mai neclară pe zi ce trece. Fugim de ea și vrem cu tot dinadinsul ca să nu fie școală online pentru că elevii pierd cunoștințele pe zi ce trece și nu vrem ca să fim responsabili în privința bolii nici în hypermarket-uri sau în mijloacele de transport în comun. Umplem parcurile și străzile când la nivel național incidența explodează, pacienții la A.T.I. sunt pe podea și credem că dacă demisionează Raed Arafat, Câțu sau Johannis și pandemia dispare. Uităm că boala este prezentă la nivel mondial și că suntem una dintre cele mai iresponsabile țări în privința pandemiei din 26 februarie 2020 până la această oră. Oricum suntem mai agresivi decât niciodată și ne purtăm ca oile bețive crezând toți băgătorii în seamă despre medicină din mass-media. Nu ne mirăm că facem o caterincă din orice pentru că am devenit o caterincă de oameni și niște locuitori care tratează țara la mișto jignind-o pe zi ce trece cu comportamentul nostru. Așa este trecutul, prezentul și poate și viitorul ca și poporul și clasa politică actuală întocmai de râs și buni de pus pe Tik Tok ca amuzament macabru și tragic. La fel este ca și pandemia pe care o trăim ca o comedie neagră cu infectați și victime. De aici balacareala poate începe căci luăm pop corn și așteptăm caterinca și agresivitatea verbală sau scriptica.

Întrebările

În viața următoare doresc ca să am mintea odihnita așa că sper acolo voi primi răspunsurile. În primul rând dacă muncesc și pot ca să mi cumpăr o mașină de ce trebuie ca să plătesc taxe pentru înmatriculare? Eu știu că sunt cetățean al acestei țări și sunt liber ca să mă deplasez oriunde vreau pe teritoriul ei așa cum îmi garantează Constituția țării. Plus că trebuie ca să plătesc multe alte taxe și impozite pentru mașină. În al doilea rând de ce trebuie ca din salariul meu să se ia impozit pentru sănătate? Când mă duc la doctor trebuie să achit foarte multe lucruri sau nu mai este valabil acolo? În al treilea rând de ce trebuie ca să suport eu pensiile altora și nu pot ca să contribui numai la propria mea pensie? Așa cum eu nu lucrez pentru alte persoane nici alte persoane nu lucrează pentru mine și nici eu când voi fi în pensie nu voi sta în pensie pentru alte persoane. În al patrulea rând dacă pot ca să mi cumpăr din banii mei un apartament de ce trebuie ca să plătesc taxe pentru el? Personal am muncit pentru el și statul nu mi-a dat nimic. În al cincilea rând dacă învățământul este gratuit de ce elevii de clasa a unsprezecea și a douăsprezecea trebuie ca să-și cumpere manuale sau alte clase să-și comande materiale auxiliare? În al șaselea rând dacă învățământul este de stat de ce cadrul didactic de la stat trebuie să-și procure singur materialele didactice? În al șaptelea rând dacă transportul local este de stat și noi plătim toate taxele posibile de ce nu este gratuit? În ultimul rând se află României și până la infinit mai sunt întrebări și binenteles că sunt toate retorice. Oricum ne ocupă tot timpul locuitorii țării noastre, iar România ca țară nu are vină pentru grozaviile lor.

Magnetismul rar al binelui

În viața aceasta întâlnim tot felul de oameni cu care încercăm să legăm relații frumoase. În viața fiecărui om dorim ca să lăsăm câte un zâmbet sau un umăr pentru momentele grele. Numai că ne așteptăm ca și oamenii cu care intram în contact să facă la fel în momentele noastre grele. Așa cum ne așteptăm de altfel chiar dacă nu credem în momentele fericite toată lumea este alături de noi, iar în momentele grele foarte puține persoane ca să nu chiar spune nicio persoană este lângă noi. Obișnuindu-ne cu aceste aspecte tot ajungem ca să dăm șanse oamenilor indiferent de cât de singuri suntem în momentele grele. Pentru că de fapt lacrimile noastre le scriem pe propria noastră pernă și este chiar recomandabil să nu le știe lumea. Oricum persoanele ori au un interes în privința noastră ori nu le interesează problemele noastre. Cea mai importantă categorie sunt totuși persoanele care ne asculta fără niciun interes ascuns și care manifesta autenticitate în ascultarea noastră. Aceste persoane reprezintă de fapt magnetismul binelui pe care-l împrăștiem în lume și de obicei se întoarce în foarte puține persoane. Pentru numărul rar de acest fel de persoane merită ca să fim buni și cu celelalte persoane care mai devreme sau mai târziu ne-au dezamăgit sau ne vor dezamăgi. O persoană bună la suflet valorează cât un infinit de frustrări și lacrimi venite din tot atâtea părți. Cu astfel de persoane devenim și noi mai buni și poate din acest motiv merită ca să le apreciem cu fiecare ocazie. Pentru restul persoanelor există indiferență sau lipsă de așteptări de bine din partea lor.