Trandafirul


Bună ziua! Sunt doar un trandafir care se odihnește la marginea unui drum. Mă regăsesc în razele timide ale soarelui plapând fiind adiat de vânt. Ploile îmi dau câteodată târcoale și lacrimile îmi curg astfel peste veșmânt. Reprezintă tristețea când văd oamenii trecând mascați de gânduri bune și sinceritate. În glasurile lor se distinge preocuparea pentru ceva ce încă nu a venit și totuși este prezent printre ei. Noaptea se sperie de umbrele sirenelor care nici nu trec pe aici și totuși pândesc în întuneric fiecare pas greșit găsit în cale care nu a cunoscut o seringa. Abisul lumesc este indiferent la mine și la frații mei care observăm suflarea și atunci când este soare, dar mai ales când plouă. Iluzia falfaitului păsărilor hrănește toamna friguroasă la ceas de dimineață. Nu ne este frică de vremea înconjurătoare pentru că noi ne cunoaștem menirea de la sămânță la înflorire până la ofilire. Ce greu este ca să ne despărțim de ale noastre petale care cad și cad până rămânem goi asemenea oamenilor de liniște a sufletului. Chiar un frate trandafir a înfrumusețat existența unei iubiri trecătoare aducând seninul într-o zi învolburata. Pașii apoi s-au îndepărtat chiar dacă noi toți i-am strigat altor trecatori ca să ne iubească și pe noi numai că erau surzi sau orbi. Nu ne mirăm că iubirile dispar ușor când noi, trandafirii, suntem atât de uitați pe marginea drumului și nebăgati în seamă. Oricum nu ne plângem și nu ne sperie frigul pentru că într-o zi și eu voi rămâne gol de petale. Știu însă că din sămânța mea va lua naștere un alt trandafir mai frumos și mai plin de iubire decât mine. În schimb oamenii și copiii sunt pe zi ce trece mai imbufnati și supărați pe o boală a senzațiilor surde și oarbe a speranței și bunătății. Și așa sunt eu doar un trandafir legănat de vânt și brăzdat de razele soarelui la marginea unui drum cu o destinație văzută și necunoscută. Asemenea multor oameni și vietăți cerșim zâmbete și primim încruntari când și în suflet poate ca să fie frumos și sunt numai nori…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: