Despre viață


Viaţa poate fi trăită în două moduri: ori matematic, ori poetic.Omul are două faţete ale fiinţei: cea logică şi raţională, prin care ia naştere ştiinţa, economia, politica; şi cea ilogică, iraţională, prin care ia naştere poezia, muzica, sculptura. Aceste două părţi încă nu au ajuns să fie unite şi datorită acestui lucru omul este neechilibrat. Emisfera stângă a creierului este ştiinţifică, matematică; emisfera dreaptă este poetică, iubitoare. Pe de o parte se află logica, silogismul; pe de altă parte se află muzica, poezia.
Omul trebuie să fie cât de ştiinţific posibil, în ceea ce priveşte lumea obiectivă şi cât de muzical posibil, în ceea ce priveşte lumea interioară. Fiecare dintre noi se confruntă cu două lumi: una obiectivă – casa, maşina, banii; cealaltă este lumea subiectivă: soţia, prietenii, copiii, părinţii. În lumea obiectivă trebuie să trăim ştiinţific; dar niciodată nu trebuie să fim ştiinţifici şi calculaţi în privinţa persoanelor. Dacă o facem, atunci vom transforma celelalte fiinţe în nişte obiecte – şi aceasta este una dintre cele mai mari crime posibile. Dacă o femeie îşi priveşte soţul ca fiind un instrument care o sprijină financiar, asta este ceva imoral; dacă un bărbat îşi tratează soţia ca pe un obiect sexual, asta este prostituţie şi nimic altceva.
Persoanele nu sunt obiecte, ele trebuie respectate şi iubite ca pe propria ta fiinţă. Şi nu încerca niciodată să le posezi. Nu le face să fie dependente de tine şi nici tu nu deveni dependent de ele. Rămâi independent şi permite-le şi celorlalţi să fie independenţi. Aceasta este muzica. Această dimensiune eu o numesc dimensiunea muzicii. Iar când vei fi ştiinţific faţă de obiecte, atunci viaţa ţi se va îmbogăţi, va deveni foarte afluenţă; iar când eşti muzical şi poetic faţă de celelalte fiinţe, atunci viaţa ţi se va umple de frumuseţe şibucurie.

Şi mai există o a treia dimensiune, care este dincolo de minte. Aceasta aparţine misticismului şi este posibilă doar prin meditaţie. Tocmai de aceea spun că trebuie să fie ţinuţi bine minte cei trei M, aşa cum există şi cei trei R: matematica, muzica şi meditaţia. O fiinţă umană perfectă este ştiinţifică în ceea ce priveşte lumea exterioară, muzicală şi poetică în ceea ce priveşte relaţiile cu ceilalţi şi meditativă când este vorba de ea însăşi. Când aceste trei aspecte se întâlnesc şi încep să funcţioneze la unison, atunci apare fericirea. Aceasta este adevărata trinitate, trimurti. În Orient, în special în India, noi venerăm un loc unde se întâlnesc trei râuri – iar acest punct de întâlnire îl denumim sangham. Iar cel mai mare dintre toate este Preyag, acolo unde se întâlnesc Gangele, Jamuna şi Saraswati. Gangele şi Jamuna sunt fizice şi pot fi văzute, dar Saraswati este invizibil. Este o metaforă! Acesta doar reprezintă simbolic întâlnirea celor trei. Poţi vedea matematica, poţi vedea şi asculta muzica, dar nu şi meditaţia. Munca artistului este exterioară, la fel şi cea a omului de ştiinţă; munca misticului este subiectivă. Acesta este saraswati – râul invizibil. Poţi deveni un loc sacru, poţi să îţi sanctifici acest trup şi acest pământ; chiar acest corp este Buddha şi chiar acest pământ este lotusul paradisului. Acesta este sloganul meu pentru sannyasini: un sannyasin trebuie să fie ultima sinteză a tot ce este Divin.
Divinul ajunge să fie cunoscut doar când ajungi la această sinteză; altminteri, poţi crede în Divin, dar nu îl vei cunoaşte. Şi a crede înseamnă a nu şti; prin credinţă doar îţi ascunzi ignoranţa. A cunoaşte înseamnă a fi transformat, deoarece doar cunoaşterea îţi poate aduce înţelegere. Şi cunoaşterea nu înseamnă informaţie: cunoaşterea este sinteza, integrarea întregului tău potenţial.

Când toate aceste trei aspecte ale lui Divinului sunt exprimate în tine, atunci devii un zeu – când ştiinţa, poezia şi misticismul devin una în tine, atunci poţi afirma: Aham Brahmasmi! Doar atunci poţi striga vânturilor şi ploilor şi munţilor şi stelelor: “Eu sunt Adevărul!”
Înainte de asta vei fi doar o sămânţă.

Când se produce această sinteză, ai înflorit – ai devenit lotusul cu o mie de petale, lotusul de aur care nu moare niciodată: ais dhammo sanantano. Aceasta este legea eternă şi inepuizabilă pe care au rostit-o toţi buddha de-a lungul epocilor…

Osho

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: