Peisaj de toamnă


Printre picături de ploaie și rafale de vânt ne purtăm pașii spre drumul de necuprins. Trecem prin timp și cuprindem doar clipe spre a ajunge într-un năvalnic destin care cunoaște mister. Surprinși plăcut sau neplăcut totuși alergăm de multe ori prin viață spre a ne cunoaște menirea. Frunzele care cad trezesc și sentimente de nostalgie fără a se regăsi în prezent. Mireasma asfaltului înfățișează efemer finalul sfârșitului pentru ca la primăvară să renască iar alte frunze. Ascundem astfel în noi speranța pentru a cunoaște iluziile menite a fi sfărâmate de vânt și de frig. Semințele întunericului aduc liniștea maiastra care absoarbe tot ceea ce este mai omenesc rămânând lumini printre umbre. Un lătrat de câine și un croncanit se aud în depărtare pentru a ilustra existența și în aceste clipe melancolice. Poate așa sunt doar zilele acestea ca un carusel de gânduri și de senzații care seamănă cu un tablou de mijloc de toamnă. Într-un tot unitar existăm încă asemenea cerșetorilor de bine și ingatuitorilor de rău. Toate acestea sunt doar câteva trăiri din peisajul de toamnă al zilelor noastre.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: