Noaptea iubirii


În dulcele desis din marginea pădurii mai vino iubito să ne plimbăm sub lună. Valsul frunzelor ca să ne fie calea de a pururi eternă. Vântul să ne aducă mireasma iubirii, hai vino iubito să mai lucim printre stele. Pașii noștri să atingă gingaș pământul, iar tu zâmbindu-mi numai mie să-mi luminezi calea. Mai prinde-mă de mână o dată și încă o dată și nu-mi da drumul nici dacă îți cer. Obrajii roșiatici să-ți sărut neîncetat și în întâlnirea buzelor noastre să cunoaștem Paradisul. Plutind în etern să aruncăm lumii acesteia valurile tristețea și bucuria să o întrupam noi amândoi. Petalele de trandafir tomnatic să aducă gingășia vorbelor tale prin murmurul stropilor de ploaie plapânzi. Aș cerși de la Prea Înaltul ca clipele să fie eterne când brațele mele se întâlnesc cu mijlocul tău mlădios. Nici cernerea frigului să nu oprească atingerea erosului existențial între noi întocmai cum iubito ne iubim noi amândoi. Așa cum noaptea completează ziua pentru a fi viață eternă așa tu ca să completezi nemurirea sufletelor noastre. În noaptea aceasta și în fiecare noapte să fim numai noi așa precum în vise în realitatea veșnică.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: