Portretul elevului ideal


În următoarele rânduri vom încerca crearea elevului ideal. Nu în modul în care societatea vrea ca să-l creeze ci cum ar fi utopic ca să existe.

Un elev ideal are în primul rând uniforma școlii din care face parte cu numărul matricol imprimat pe sacou, un ghiozdan unde există caiete pentru fiecare materie în parte și cu manualul aferent. În aceeași timp este responsabil petrecându-și suficiente ore pentru a se pregăti pentru următoarea zi de curs ajutat la nevoie de părinții săi. Dimineața, echipat în uniformă, vine la școală intrând în clasă pregătindu-se pentru orele de curs. Dacă este și de serviciu șterge tabla cu ajutorul buretelui frumos de sus până jos dotând clasa cu două bucăți de cretă. În momentul în care profesorul intra în clasă elevii ridicându-se în picioare saluta profesorul cu “Bună ziua”, iar în momentul în care au primit permisiunea se așează pe scaun mișcându-se de acolo doar cu permisiunea profesorului. Mai departe în cazul în care este de serviciu elevul prezintă elevii absenți din ziua respectivă. În momentul în care este întrebat de lecția de ora trecută ridicându-se în picioare povestește lecția parcurgând titlul și subtitlurile aferente. În momentul în care lecția este predată se implica activ în învățarea ei încă din clasă răspunzând respectuos întrebărilor profesorului sau în momentul în care are neclarități. De asemenea rezolva exercițiile de fixare a cunoștințelor și este atent la indicațiile profesorului. Nu uită faptul că elevul poate greși și că este la școală pentru a fi învățat. Dacă s-a întâmplat ca să primească o nota slabă nu este relevantă pentru nivelul cunoștințelor sale ci doar reflectă lacunele sale sau faptul că este într-o zi nefastă. Este conștient că în momentul în care va ajunge acasă chiar dacă va fi mustrat pentru nota respectivă va fi spre binele lui. Părinții binenteles considerând justă aprecierea profesorului fără a o pune sub semnul întrebării. De asemenea vor căuta îndreptarea elevului ca și cunoștințe precum și ca și conduită.

În momentul în care soneria anunță ieșirea în recreație elevii, ridicându-se în picioare, adresează din nou salutul “Bună ziua”. În pauză elevul comunica cu ceilalți colegi fără a se împinge sau a se bate. În momentul în care soneria anunță finalul pauzei se deplasează din nou spre clasă înarmat cu răbdare fără a se grăbi așteptând intrarea profesorului și urmând povestea din ora precedentă pe tot parcursul orelor de curs. Odată terminate orele de curs se deplasează spre casă unde după masa de amiază și puțină odihnă se pregătește conștiincios pentru orele de curs din ziua următoare.

Cum nu trăim într-o societate ideală precum ne dăm seama elevul ideal nu există. Ceea ce există în lumea reală sunt doar elevi care se împart în : slabi, buni și foarte buni care încearcă pe măsura mediului în care trăiesc și a capacităților lor ca să ajungă să lucreze și ca să fie utili societății. O societate care permanent printre dinți repetă că școala românească are problemele sale sau că nu folosește atât școala cât faptul ca să știi ca să te descurci în viață. Modelele ei sunt în cele mai multe cazuri nesănătoase, iar elevii se perinda între cerințele societății, părinți și școală. Rezultatele acestor perindari le putem vedea fără nicio problemă peste tot în România actuală fără a depune un prea mare efort.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: