Gândurile tomnatice


În legănatul frunzelor de toamnă se așterne de dimineață până seara profunzimea clipelor mărunte. Încet și mai suav tot câte o frunză se desprinde în treacăt încercând ca să aștearnă un covor călcat de tocuri sau pantofi. Vântul absoarbe căzătura lor părând că frunzele cântă dansul timpurilor trecute. Nostalgia împreună cu melancolia sunt dirijorul naturii care pleacă pentru a tresări din nou în primăvara viitoare.

Răcoarea matinală pare desprinsă din același decor tomnatic încă timpuriu anunțând iarna clipelor prezente ascunzând zâmbetele peste glasuri. Foșnetul apei liniștite aduce câte un murmur al păsărilor care au rămas prin peisajul tot mai pustiu de suflete. Printre ele mai trec și oameni aducând zgomot de deșertăciune care vând iluziile în piața de vechituri a timpurilor readuse în gânduri. Banalitatea și fragilitatea umană exulta printre atâtea frunze fiind prezente dimineața pe malul senzațiilor existente cât și în efemeritatea tot mai aproape de viață nocturnă. Absurditatea pânzelor umane nici nu obsearva nostalgia ci prind glas pe temeiul zgomotului aducând o zbatere continuă demnă de Sisifi contemporani. Toate acestea se petrec când un lătrat îndepărtat se aude printre valurile persistente ale unei zile tomnatice răcoroase care vrea ca să aducă soare în suflet și nu poate decât ca să primească nori. Doar luna mai asistă noaptea neputincioasă la spectacolul asurzitor uman al primelor zile din octombrie. Liniștea se aude încetișor și câte un vânt trezește drumul celor care au uitat spre ceea ce se îndreaptă ascunzând temeiul grijilor lor. Luminile ascunzând gândurile și totuși parcă încă mai urmează o furtună agresivă și plină de nesiguranță anunțând vâltoarea în urma lor.

Poate totuși mâine va fi mai bine și mai frumos în suflet peste acest pământ…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: