Nevoile inimii


Inima noastră are nevoie de gânduri frumoase și bune. Trăiește din ceea ce simte și vibrează la senzațiile ei sau la mângâiere. Este mângâiata de lucrurile simple care o bucură făcând-o ca să tresalte din amorțire sau supărare. Preferă aroma frumosului din lume fugind departe de mucegai sau urât. Totuși noi oamenii nu trăim după pofta ei și ne lăsăm purtați de lucrurile inutile sau defăimătoare. Acceptăm credința că nu putem schimba răul și trăim în iluzia neputinței sau a existenței amarului palpabil. Inima noastră se supăra astfel de himerele noastre, făcând-o ca să treacă prin drumurilor grele ale existenței sale. Ea totusi plânge și suspină neparasindu-ne decât foarte puțin când este grea cauzând preinfarct sau infarct. Pâlpâie cu dorința nestramutata de a simți bătăile umane și de a vibra în fața frumuseții calde și primitoare. Noi ajungem ca să facem atât de puțin pentru ea și inima ne dă nouă atât de mult și de neprețuit primind chiar viața în dar. Poate așa trăiesc muritorii de rând cu iluzia că sunt veșnici și că inima le duce chiar pe toate lucrurile lumești. Până când într-o zi când bate încet și foarte încet și …..

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: