Reguli ale elevului în comunism


În comunism, elevul trebuia să aibă în permanenţă asupra sa carnetul de elev, un instrument care prevedea îndatoririle „fundamentale” ale elevului (să-şi iubească ţara, să fie cinstit, bun şi drept, să păstreze avutul obştesc, să nu frecventeze localurile publice fără părinţi).

Multe dintre aceste menţiuni trecute în carnet erau obligații extrașcolare, menite să impună tinerilor un anumit comportament în spiritul partidului, astfel încât, după finalizarea studiilor, aceştia să devină mai uşor roboti executanți ai ordinelor Partidului Comunist Român. Carnetul de elev trebuia semnat de părinţi şi îngrijit cu sfințenie.

Iată un set de reguli extrase din carnetul unui elev al Liceului „Mihai Viteazul” din București, anul școlar 1964-1965:

În școală și în afara școlii, elevii au următoarele îndatoriri:

Să cunoască și să respecte regulamentul și dispozițiile date de școală:

– să vină cu regularitate la cursuri, fără să întârzie de la ore și să respecte întocmai programul zilnic de activitate al școlii;

– să-și însușească temeinic cunoștințele și deprinderile prevăzute în programa școlară pentru a deveni cetățeni folositori patriei;

– să participe după puterile lor la munca patriotică și la alte acțiuni inițiate de școală;

– în atelierul școlii și în producție să respecte cu strictețe regulile privind tehnica securității și protecția muncii;

– să păstreze și să apere avutul obștesc, bun al întregului popor;

– să vină la școală îmbrăcați în uniformă, curați, cu părul îngrijit, iar la orele de curs să aibă rechizitele și cărțile necesare;

– să intre în clasă îndată ce a sunat, să-și ocupe liniștit locul în bancă și să stea corect;

– să asculte atenți explicațiile cadrelor didactice și răspunsurile elevilor și să nu părăsească clasa fără învoirea profesorului sau a învățătorului;

– să se ridice când sunt întrebați și să se așeze la loc, numai cu încuviințarea profesorului, iar atunci când vor să răspundă la lecții sau să întrebe ceva, să ridice mâna;

Publicitate
– la intrarea cât și la ieșirea din clasă a învățătorului, a profesorului, a directorului și a organelor de inspecție școlară precum și a altor cadre didactice și persoane mai în vârstă, să salute sculându-se în picioare;

– să arate respect învățătorilor, profesorilor și directorului școlii în toate împrejurările;

– să se poarte cu atenție și cu grijă cu cei mai în vârsta și cu cei mai mici, să fie gata să dea ajutor bătrânilor, invalizilor și bolnavilor;

– să ajute pe părinți în treburile casnice și să se îngrijească de frații și surorile mai mici;

– să umble cu atenție pe stradă, în autobuze, în tramvaie, respectând regulile de circulație;

– să frecventeze numai acele spectacole și manifestări publice corespunzătoare vârstei lor și recomandate de școală;

– să se poarte modest, cuviincios și disciplinat în școală și în afară de școală. Să țină la demnitatea de elev, având o comportare și o ținută corectă, în școală și în afară de școală;

– să lupte pentru păstrarea onoarei clasei și a școlii din care fac parte;

– să fie cinstiți, drepți și curajoși;

– să nu folosească expresii jignitoare care înjosesc pe alții, ca și pe cei ce le folosesc, să lupte împotriva huliganismului, a manifestărilor naționale, șovine, a misticismului și a superstițiilor;

– să aibă o purtare tovărășească față de colegii lor și să ia parte activă la viața colectivului din care fac parte. Să ia atitudine hotărâta împotriva celor care nu se supun îndatoririlor de elevi, încălcând disciplina școlară;

– să participe activ la diferitele forme de autoservire organizate în școală și internat.

Cunoașterea și respectarea regulilor de purtare constituie o obligație pentru fiecare elev.

Elevul este dator să aducă la școală carnetul de elev în fiecare zi când are cursuri;
– să-l prezinte, la cerere, profesorului, dirigintelui sau directorului școlii;

– să-l prezinte părinților (tutorelui), după fiecare notare făcută la școală;(text preluat)

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: