Aventurile din comună


În orașul florilor denumit comuna din târgul de pe malul râului Mureș aproape nicio zi nu este banală. Într-o zi un biet băiat tânăr fiind orbit de lumina telefonului a devenit nevăzător fiind aproape ca să se ciocnească cu anumiți oameni. Am vrut ca să-i ofer sprijinul ca să treacă strada, dar cred că lui i s-a descarcat telefonul. La noi în comună sunt oameni, nu beți sau bete, care nu pot ca să se deplaseze în linie dreaptă. Linia lor de deplasare este șerpuita chiar dacă nu sunt echipați cu plasele de rigoare. Riscul unei bruscari este foarte ridicat în această situație. Am vrut ca să le ofer un baston, dar păream bădăran. Într-o altă zi o persoană care a cumpărat tot ceea ce a găsit într-un hypermarket ajungând la casa de marcat a primit în dar drojdie. Femeia nefiind dispusă ca să ia drojdia o altă femeie agitată s-a oferit să ia drojdia cu motivul că o va duce la țară. Nu am văzut niciodată atâta agitație pe cea de a doua femeie până în momentul în care a pus mâna pe cele două pachete de drojdie primite de la Kaufland. Transpirația și sudoarea o cuprinsesera până când a coborât Duhul Sfânt alias drojdie în căruciorul ei de cumpărături. Am văzut efectiv soluția salvării omenirii și luminița de la capătul tunelului când cele două pachete de drojdie au ajuns în posesia dânsei. Presupun că dacă exista rezistență se asemuia binecunoscutelor bătălii de la Lidl din Galați de anul trecut. De asemenea dacă stam la rând inevitabil suntem loviți la gambe de cărucioarele oamenilor care înainte să pornească la cumpărături mănâncă foarte mult ardei iute. Aici se produc multe efecte secundare și eu nu aveam nici lapte și fructe în coșul de cumpărături, iar riscul de a fi respectivi purtători de Capvid de sezon era prea mare. Într-o altă zi oamenii care urca în autobuz cu toate gențile stau pe principiul unui alt ardei iute că vor dispărea sau se vor răsturna bagajele. Binenteles că respectivul domn trebuia ca să stea pe scaun pentru a avea grijă de ele. Nici prune nu am avut în această situație. Oricum relatările pot continua și să nu uităm că viața ne poate impresiona în fiecare zi. Important este ca să nu fim orbiți de propriile noastre griji pentru a le vedea. Oricum suntem plini de haz sau de necaz, dar impasibili nu putem fi în comuna noastră dragă.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: