Despre divinitate


Încă de la primele forme de civilizație omul și-a pus întrebarea asupra esențială asupra divinității : există sau nu există? La început a încercat să-și explice fenomenele naturii, pădurea, focul. Negăsind altă explicație în altă parte a atribuit-o divinității. Practic fiecare lucru sau fenomen natural se lega de câte o zeitate, de o forță superioară omului. Încercând să-l plaseze într-un anume loc l-a identificat într-un loc unde omule nu putea ajunge. Teoria a evoluat și a considerat că zeitatile s-ar afla în cer sau pe Muntele Olimp sau în alte zone de nepătruns de ființa umană. Pentru a inbuna zeii trebuiau să le ducă ofrande și chiar jertfe. Toți zeii trebuiau să fie conduși de cineva și acela a fost zeul suprem care a avut un rol fundamental în facerea lumii, a celor văzute și nevăzute. Excepție fac religiile budiste care și-au găsit explicația în mod diferit. Astfel oamenii deveneau dependenți de voia zeilor. Acestor zei pozitivi într-un anume fel li se opuneau zeii negativi aducatori de moarte. Ei trebuiau să locuiască în zonele cele mai oribile aflate îndeosebi sub pământ. Aici se duceau sufletele rele care erau supuse mai multor chinuri. Sufletele care făceau lucruri pozitive se duceau într-un loc liniștit, plin de verdeață fie că se numea Rai sau Câmpia Elizeelor. Oamenii au fost supuși conform textelor religioase mai multor încercări cum ar fi Potopul sau alte evenimente. Momentul de început al religiei creștine coincide cu momentul nașterii lui Isus Hristos care se sărbătorește astăzi în ziua de 25 decembrie. Avântul noii religii este dat de propovăduirea creștinismului în mai multe zone din Palestina și de răstignirii lui Isus Hristos. Noua religie a fost dusă de discipolii săi și în alte zone în special în cele europene. Ea și-a făcut loc printre celelalte religii din Europa devenind încet și sigur religia predominantă, beneficiind și de aportul împăratului bizantin Constantin care în anul 314 a acordat libertate religiilor. De altfel pe patul de moarte a devenit primul împărat botezat în rit creștin. Lupta creștinismului împotriva celorlalte religii nu s-a încheiat însă ci a continuat cu și mai multă înverșunare. O scindare a avut loc și în cadrul religiei creștine impartindu-se în catolică și ortodoxă. Scindarea religioasă a continuat însă și în timpul reformei religioase propovaduite începând din anul 1517 de către Martin Luther. Astfel scindarea religioasă continuă și în ziua de astăzi atacandu-se adepții fiecărei religii între ei. Chiar numărul celor care nu cred în nici o divinitate este în continuă creștere în epoca contemporană. Fiecare religie până la urmă se dedica unei entități superioare, ateii nereușind să găsească explicația în sensul pe care oamenii din cele mai vechi timpuri au reușit să le găsească. Până la urmă religia ca în cele mai vechi timpuri rămâne și în ziua de astăzi un punct de vedere și de percepție în privința unor evenimente legate de existența lor. Poate că unii oameni nu au nevoie de aceste explicații pentru a lamuri existența proprie. Pentru această concepție ateii în schimb nu ar trebui sa fie condamnați ci pur și simplu să acceptăm că există și un alt punct de vedere care nu are nevoie de religie.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: