Picăturile de ploaie


Suntem picăturile de ploaie care dansează pe muzica vântului și udăm asfaltul. Chiar dacă despărțim frunzele de copaci nu suntem decât firea vieții care-și urmează cursul lin tomnatic. Aducem și frig sau întunecare peste umanitate și nu ținem cont de scancete. Nu plângem când lovim pământul transformând impactul într-o apă limpede care descatuseaza viața. Ceea ce pare mort mai învie odată pentru că trezim natura spre a se duce spre toamnă. Păsările zboară de impactul nostru și nu ne este frică nici de zborul lor căci prindem aripi multe pentru a uda din nou. Creștem rodul pământului pentru ca oamenii să primească hrană și aducem boli dacă nu se feresc ei din calea noastră. Cernem apa peste dealuri și munți pentru că nu avem granițe ci doar un tumult de a cădea peste tot în lume. Ne acceptăm soarta noastră efemeră pentru că ne naștem spre a uda fără a ne întreba de soartă. În căderea noastră acceptăm destinul căci existăm din nori până în pământ. Statistica noastră nu o știe nimeni pentru că nu avem nume și nici loc de muncă. Suntem doar picături de ploaie care dansează în vânt fără a cunoaște un legamant de viață. Ne naștem și murim doar pentru ca natura și umanitatea să cunoască viața. Alinarea o aducem doar când cerul se înseninează căci lumea nu mai simte presiunea vremii instabile. Doar oamenii sunt asemenea noastră efemeri în viață și se cred eterni. Vânători de vise cu o soartă anume care râd de trecerea timpului vieții și la sfârșitul ei cerșesc clipe atunci când nu mai este de unde să mai vină. Doar așa lumea învață printre picături de ploaie și rafale de vânt că totul se transformă sau rămâne în vânt depinzând de voință sau de lașitate. Căci așa este menirea noastră a picaturilor de ploaie din septembrie prezent ca să învățăm sau ca să repetăm lecția pentru ascultători.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: