Mami a noastră


A noastră mami este eroină încă din primele clipe de viață pe care le avem. Ne hrănește și ne poartă de grijă acolo în burtica ei sfântă. Suportă dureri teribile pentru a ne naște și tresare la cel mai mic scancet pe care-l scoatem. Hrana ne-o asigură veșnic și încearcă a ne învăța ca să mergem în picioare. Fiecare durere ea ne-o alină și fiecare lacrimă tot mami ne șterge. Hainutele tot ea ne cumpără și încearcă de prea multe ori, chiar dacă nu este recomandabil, ca să ne dea tot ceea ce nu au avut în copilăria ei. Vorbele bune sau calde la mami a noastră totdeauna le găsim. Când trebuie ca să mergem la școală haine, rechizite școlare sau ghiozdan mami ne cumpără și încearcă să ne convingă ca să învățăm tot mai mult. Oameni buni și culți vrea ea ca să devenim și ne forțează spre binele nostru chiar și atunci când noi nu vrem. Rezultatele noastre sunt singurele bucuri ale lui mami care uită supararile pe care le cauzăm. Chiar dacă mai creștem în vârstă tot ea ne ascultă problemele noastre și suspină sincer când dăm de greu. Viața întreagă ea acolo este așteptându-ne cu mâncare și chiar dacă nu ne place, brațele ei sunt singurul loc unde vom fi veșnic copii.

Noi, în schimb, natangi cum suntem, nu o apreciem pe măsura ei și nu știm cât de greu este pentru mami ca noi să devenim oameni buni și știutori de carte sau viață. Nu apreciem deloc faptul că brațele sale dacă ar putea ne-ar feri de toate suferințele de pe lume și le-ar lua pentru ea. Chiar dacă durerea ar fi insuportabilă nu s-ar plânge defel ci ar primi cu bucurie tot răul și mai mult decât atât care vine spre noi numai ca să ne fie nouă bine. Numai că singurul lucru care nu ne învață mami a noastră este cum să-i oprim lacrimile atunci când îmbătrînește și nici nu ne învață cum să trăim fără ea. Locul unui tati poate este de înlocuit, dar locul unei mami niciodată nu se poate și lasă un gol de nedescris în cuvinte sau suferință. Din toate aceste motive și poate mai multe haideți ca să o apreciem pe mami a noastră și să o iubim enorm căci ea este singura ființă umană care ne iubește mai mult decât este posibil. Și toate acestea se mai întâmplă pentru că iubirea lui mami vine de la un singur Dumnezeu..

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: