Inima care vrea ca să alerge


Inimă, pătimașă cu dor de plecare, ia-ți bagajul rănit de dorințe și sentimente și aleargă departe ca nimeni să nu te ajungă. Nu te mai uita în spatele tău căci totul este în neant. Tu, doar pleacă de aici căci cunoști deja drumul dezamăgirilor. Calea ai găsit-o de atât de multe ori încât nu este nevoie decât de o dorință de a alerga. Destinația nu o alege de acum și lasă timpul ca să o facă pentru tine. Nu te opri decât atunci când tot ceea ce a fost ai lăsat în spate. Ocupată-te singură de a-ți alunga rănile și pregătește-te de tot ceea ce este mai frumos și lin. Fără argumente sau justificări aleargă cu cea mai mare dorință și plăcere așa cum ai facut-o prima dată când a fost nevoie ca să mai alergi. Nu lua pe nimeni cu tine de data aceasta ci doar o carte și o pisicuță sensibilă. Împreună găsiți-vă locul și rostul fără a cunoaște oameni și nici locuri cel puțin. Alungă tot ceea ce este mai rău și îmbrățișează sentimentul noului început. Știi deja cum este ca să alergi așa că forțează-te tot timpul pentru a găsi ceea ce este frumos. Fără a cerși clipe sau ore, tu aleargă ca și cum timpul s-ar opri încă o dată în loc. Dansează cu frunzele de toamnă și zâmbește fotografiilor demult închipuite ca ideal peisaj de iubire eternă. Treci peste văi, câmpii sau dealuri și urcă sus și mai sus pe un vârf de munte strigând veselia singurătății profunde. Admiră și păsările cerului care zboară în neștire căci nici ele nu știu misterul singurătății alergatului de cursa ta lungă. Nu plânge trecutul ci bucură-te că este în plus în bagajul experienței tale de viață. Bucură-te de prezent și clipa prezentă inbujorandu-te nostalgic de amintirile care-ti provoacă plăcere.

Atunci când vei obosi de atât de mult alergat vino la mine și hai împreună ca să ne găsim inima geamănă dintre atâtea întreguri. Alegerea sfioasă nu o vom face împreună căci destinul deja cunoaște aleasa. Împreună atunci când te mai întorci o vom găsi amândoi. Tu, inimă, până atunci tot aleargă în neștire și mai dă-mi de știre câteodată pe care coclaur al imensitatii umane ai ajuns. Ascultă de tot ceea ce este în calea ta și uită de cântecul păsărilor trecute în zbor. Oricum ele se pregătesc de plecare spre ținuturile calde, dacă poți mai vino și înapoi. Căci așa este inima pătimașă când este dezamăgită fuge ea cât dorește, dar tot se întoarce de unde a plecat. Până atunci tu inimă aleargă departe și aici voi fi veșnic tot numai eu cu gândurile de toamnă zâmbind la trecut și valsand între prezent și un viitor dragalas.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: