Despre învățământul românesc


Un popor progresează în primul rând prin educație. Educația împarte elevii în cele trei categorii : slabi, medii și foarte buni. Această clasificare va perpetua și mai departe în momentul în care va ajunge să-și incununeze studiile prin muncă. Cum ar putea însă să se realizeze această ierarhizare când în învățământul primar nu sunt obligați să știe să scrie și să citească și nu ai voie să-i lași în clasa 1 repetenți? Cum ar trebui sa clasificam elevii când în învățământul gimnazial profesorii trebuie să treacă elevii pentru ca să nu se desființeze clase? Fie vorba că profesorii dacă își fac toate hârtiile didactice pot să și danseze pe catedră. Cum s-ar putea crea valori când toate nulitățile ajung la liceu fără nici o problemă? Când facultățile ca să își ocupe locurile acceptă și fără bacalaureat studenți și fără pregătirea necesară? Chiar se admit studenți prin concurs de dosare. Cum să se specializeze cineva pe un anume domeniu printr-un doctorat când la admitere se dă o tematică stufoasă de învățământ și examenul constă dintr-un subiect legat de tema de cercetare? Sau subiect la alegere mai bine zis. Și toate acestea ca pe locurile bugetare să intre inspectori sau persoane față de care avem datorii. Până la urmă nu elevii sau studenții și nici măcar profesorii nu sunt de vină de acest cancer din învățământ. Să mai vorbim de inspectorii numiți prin concurs de partidul aflat la putere și de directori supuși sau schimbați după bunul plac al primarului? Nu are rost că îi știți dragi locuitori din România. Și ce faceți ca aceste lucruri să se schimbe? Profesori ce faceți ca să facem o clasificare în învățământ? Dacă sunteți titulari nu vă interesează, iar dacă sunteți suplinitori cu sau fără examen promovat de titularizare vă bucurați că mai aveți un post în învățământ încă un an. Și atunci într-adevăr se ajunge la concluzia de tristă constatare băsesciană că învățământul universitar și preuniversitar creează tâmpiți.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: