Lumea urbană


Când gândurile tomnatice pătrund în aglomerația urbană dichisită sperăm că am intrat într-o evoluție față de lumea rurală lăsată în spatele nostru. Totuși încă de la intrarea zgomotoasă percepem fumul care mistuie liniștea sufletească și care cuprinde radioactivitatea vitezei. Murdăria din mijloacele de transport precum și zgomotul gropilor care trezesc din nesimțire un scaun de plastic care cântă împreună cu un cor al claxoanelor nervoase. Anonimii care urcă în mijlocul de transport , se așează pe un scaun găsit printre coate și încrîncenari, sunt calmati de vocea lipsită de răbdare infantilă bălaie care fredonează neliniștea urbană. La un popas urcă, fără ca să fie taxați pentru călătorie, o familie colorată de gălăgie și scandal. Fluierand spre o agățare ieftină a unei domnișoare cu blugii rupți de vicisitudinile croitorului se apropie de ea unul dintre membrii familiei. Fata sare ca și arsă de tupeul băiatului, bruscandu-l cu dezmierdari duioase fugind în partea opusă a mijlocului de transport. La un semn ales după orientarea nefastă tipică din viață, familia colorată coboară brusc cu cea mai distinsa dovadă de nesimțire și maturare a tot ceea ce este în calea ei. Copilul bălai, nefiind deranjat de eșecul agățarii colorate și continuându-și lipsa de răbdare față de femeia care-l acompania vorbind la telefon bârfa elitelor intelectuale inutile, ajunge în cele din urmă la destinație. Tasneste de pe scaun și coboară din mijlocul de transport cu aceeași lipsă de tact a familiei colorate. În cele din urmă și telefonul mobil se desprinde ca prin miracol de femeia care-l însoțea părând sfârșitul zgomotului. Claxoanele continuă zgomotul și furisarea demnă de o coloană a infinitului până în momentul în care ajungem la destinație.

Gălăgia pașilor urbani pătrund pe asfaltul călcat grăbit de multe picioare urmându-și calea spre veșnica deschidere dintr-un bloc. Acoperind zgomotul urban pereții reci însoțesc liniștea care se așterne în urma unei noi decăderi urbane așa-zis confortabilă față de lumea rurala și inexistentă în privința liniștii publice. Zile asemănătoare vor mai fi cu alte gânduri, senzații de dor și cu voința evadării cel puțin interioare din agitația urbană din zilele noastre. În rest rămâne nimicul și partea necuprinsa ca destin a motivației parcurgerii tumultului urban decadent și dornic de civilizație și totuși lipsit de noimă și neprevăzut.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: