Culesul porumbului autohton


În vremurile care nu mai sunt, în apropierea începutului toamnei era cunoscut faptul că în mediul rural se culegea porumbul. În momentul în care se considera copt urma apelul de la țară de adunare a culegătorilor de porumb din familie sau vecini apropiați. Răspunzându-se apelului deplasarea se realiza cu autobuzul sau cu mașina personală.

Odată ajunși acolo bunica punea în straita mâncare, apă și binenteles întăritor pentru bărbați în mod special. Drumul se parcurgea pe jos în fața căruței trase de vaci, iar ceilalți culegători mergeau fie în căruță sau în urma ei. Ajunși la destinație culesul părea o muncă titanica pentru că nu se vedea finalul zonei de porumb care trebuia cules. Doi sau trei bărbați tăiau porumbul fiind adunat într-o grămadă care urma ca să fie cules sau desfacat de restul culegătorilor. În anumite zone se culegea direct porumbul fără a mai fi tăiat în prealabil. Binenteles că urmăreau în procesul culesului fiecare rândul său. Sacii unde se aduna porumbul erau goliti în căruța care în momentul în care se umplea erau puse vacile în jug, iar transportul până acasă se făcea fiind ghidate de băiatul din față și bunicul din căruță avea biciul pentru a învinge lenea vacilor. Ajunși acasă goleau conținutul căruței în hambar sau în mod popular coștei urmând a se face drumul înapoi. În preajma amiezii toți culegătorii luau prânzul care cuprindea slănină, brânză sau caș sau alte alimente acompaniate de legume ca roșii, ceapă albă sau roșie sau ardei și castraveti. De cele mai multe ori prânzul era inaugurat de un întăritor. După terminarea prânzului continua munca pe hotar până în momentul în care exista vizibilitate și transportul porumbului se realiza de câte ori căruța devenea plină. Ajunși seara acasă și căruța era golită bravii culegători se adunau în casă pentru a consuma mâncarea de seară, de multe ori mămăligă cu tocană de pasăre sau omletă cu carne de porc sau cârnați alias paparaie cu carne din borcan. Carnea de porc, costitele sau cârnații erau pastrate în borcanul cu unsoare de porc. În următoarea zi, de la primele ore ale dimineții, culegătorii se reintorceau la culesul porumbului care se mai întindea încă pe două sau trei zile. În funcție de timpul avut la dispoziție după terminarea culesului porumbului și dacă erau coapte se ajungea și la culesul florii soarelui sau al cartofilor. Gospodarii deveneau acei oameni care terminau cel mai repede culesul fiind o adevărată competiție în acest sens între țărani. Odată terminat culesul care putea ca să se împartă în mai multe perioade oamenii erau liniștiți și se puteau întoarce în mediul urban la locurile lor de muncă sau activitatea obișnuită.

Astăzi m-aș întoarce acolo, dar vremurile nu mai sunt la fel și bunicul meu a murit demult, iar bunica mea este prea în vârstă pentru a mai lucra și nici terenul nu mai este cules de oamenii din același neam cu mine. Poate că doar nemaifiind anumite momente ajungem ca să le apreciem la adevărata lor valoare și să ne bucurăm că am participat la culesul porumbului la începutul toamnei.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: