Gândurile serii


La ora în care greierii cântă și zgomotul începe ca să dispară încet străbat gândurile zilei. Meditația cuprinde eul trecut și melancolic parcă vrea ca să pătrundă taina locurilor vechi cunoscute parcă încă. Au apărut și astăzi nostalgii din vremea în care începeam încă o toamnă. Printre mii de succese virtuale în noul an școlar regăsim banalul și fațada unor urări de plastelina. Treptat vor dispărea cu speranța senzațiilor transmise în direct către copilandrii dornici ca să mai învețe. Incidența școlară poate iar va crește aducând virtualul blestemat de toți oamenii. Capcana normalității va reapărea încă o dată și binecunoscutul “ești cu noi X?” va îngropa florile primite astăzi în dar. Noile începuturi întorc melancolia căci am mai fost pe aici în același costum și parcă este o distanță eternă de când colindam coclaurile nepătrunse de capacitatea superioară umană. Întoarcerea la modestie împrăștie curiozitate și gândurile se adună întrebătoare unde sunt eu de acum un an și ce s-a întâmplat cu entuziasmul feroce al unui nou început. Totuși nici eu nu mai sunt la fel și nici măcar universul propriu, iar întrebarea veșnică a superiorității trecute este învăluită de greierii veseli și de alte drumuri nepătrunse încă în ziua care urmează.

Sunt gândurile banale și nostalgice scrise la ceasul în care greierii cântă la a lor chitară balada timpurilor trecute și întrebătoare care tot vin și vin în timpul prezent și care nu vreau ca să plece. Poate nici eu nu vreau ca să se ducă din cauza blestematei nostalgii anuale. Așa cum totul nu se pierde ci doar se mai transformă în noul an școlar unde învăț și sunt învățat despre aceleași lucruri. Oare mai sunt tot eu prezent sau doar o nălucă trecută căci sper ca viitorul să vorbească pe înțeles uman. Până atunci bine ați venit pixuri și navetă de iluzii efemere și deșarte într-un viitor mai bun!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: