Numărul vieții


Viața se numără în ani, dar și în senzațiile noastre. Numărul ei se referă și la faptul de câte ori am zâmbit și am râs. La această atmosferă a contribuit fiecare glumă sau moment frumos care ne-a făcut inima să tresalte și a dat seninătate vieții noastre. Persoanele care ne-au făcut viața mai frumoasă prin cuvintele lor de încurajare sau pur și simplu ne-au zâmbit. Viața se numără prin zâmbete și prin stările de îndrăgostire și iubire. Contabilizam fluturii din stomac și senzația de a zbura care îmbogățesc sufletele noastre. Pentru că existența nu este doar lapte și miere adunăm la momentele plăcute și acelea mai puțin plăcute sau grele. Acele momente când număram lacrimile sau oftaturile și cineva ne-a întins o mână de ajutor fie și numai printr-o faptă bună. Tresărirea noastră și ridicarea de la pământ am realizat-o ca oameni de câte ori a fost nevoie și nu ne-a părut rău. Devenind experiență de viață am adăugat-o în desaga existențială unde nu mai era loc de supărări, dar am îndesat-o împreună cu momentele frumoase și le-am dat uitării. Am preferat ca să ne contabilizam momentele frumoase în care am început iar ca să zâmbim și să ne alungăm iarna din suflet sau gheața din priviri. Tot acolo în desaga existențială găsim toate grijile cotidiene și ceea ce simțim sau trăim. Oricum tot ceea ce ducem cu noi peste timp tot ele sunt, parte din ceea ce am simțit. Neducand decât amintiri și numărând viața, cu bune și cu rele, ajungem ca să ne înfățișam în prezent ca firicele de viață dintre miliardele de firicele de pe Pământ. Tot ceea ce ne face ca să tresărim și simțim reprezintă contabilitatea vieții noastre. Nu ar fi recomandabil ca să ținem minte momentele negative întotdeauna ci ca să ne amintim momentele frumoase. Poate așa devenim și noi pentru ceilalți amintiri frumoase și plăcute. Trecători suntem și vom mai fi în cursul ireversibil al vieții și ar fi chiar feeric ca să atingem suflete ca după aceea să nu suspinăm după trupurile cu florile numărate par.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: