Amintirile


Reprezintă ceea ce rămâne în perioada prezentă din trecut. Readucem în prezent aceste momente ca și trăiri sau senzații glorioase.

În privința noastră ca români în majoritatea timpului parcă tindem spre amintiri, devenind prin existența noastră nostalgici. Aceste amintiri le aducem în viața socială sau politică când considerăm că în perioada comunistă era mult mai bine decât este în pseudodemocrație. Tânărul nostru regim nu are încă argumente de a ne îmbunătăți viața după părerea unor persoane. Numai că binele din comunism nu este același bine din pseudodemocratia de la noi și ar fi nevoie ca să ne și schimbăm așteptările în privința ei. Oricum argumentele politice nu ne vor ajuta în mod cert pentru îmbunătățirea vieții noastre actuale așa că va depinde de fiecare dintre noi ca și percepție asupra propriei vieți. Nostalgici suntem și în sport invocând deseori nume ca Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu, Nadia Comăneci, Gabriela Szabo, din păcate recent răposatul Ivan Patzaichin și mulți alții. În privința filmelor, câteodată chiar nedrept, folosim sintagma “Mari actori” când credem că cinematografia românească dinainte de anul 1989 producea filme mai bune, iar actorii erau mult mai cunoscuți datorită promovării. Talentele nu au dispărut din cinematografie în pseudemocratie numai că bugetele alocate filmelor sunt reduse, iar un film cu “bătăi” este preferat de televiziuni decât unui film românesc. De asemenea nostalgia este prezentă și în relațiile interumane menționându-se de multe ori faptul că oamenii erau mult mai sociabili și mai buni în trecut.

Argumentele în privința nostalgiei românești mai există și mai pot fi enumerate la nesfârșit numai că ne pierdem esența exprimării. Cert este că și la nivel individual, dar și colectiv trăim parcă prea mult din amintiri. Am putea ca să îmbrățișam piesa formației 3 Sud Est “Amintirile” unde acestea și răscolesc sau chinuiesc, dar ea este despre dragoste. Mai au darul câteodată inimutele ca să mai provoace și stări negative, dar haideți ca să vorbim de dragostea românilor de bine și foarte bine. Cel puțin în privința ei în acest mod căci este nevoie ca să fie venerată ca atare dacă tot suntem și romantici. Oricum trăind prea mult din amintiri riscăm ca să nu mai trăim prezentul și să nu mai construim un viitor mai bun. Dacă partea politică este în prăpastie cel puțin noi ca oameni haideți ca să nu facem un pas înainte după ei. Așa, vorba imnului național, ar fi simpatic ca “să dăm dovadă la lume că în aceste vene mai curge un sânge de roman”. Privind mărețe urme ale unui viitor mai frumos care depinde de fiecare dintre noi pe măsura priceperii și voinței. Cel puțin este și dragalas pentru că tot de noi depinde ca prezentul de astăzi ca să nu fie privit în viitor ca amintiri glorioase.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: