Amore


Aș vrea ca să mă îndrăgostesc de o zâna asemenea mie care a plâns de ce am plâns și eu. Ea să sufere din același motiv ca și mine și lacrimile mele să-mi fie cunoscute numai mie. Să râdă cu gura până la urechi așa cum râd și eu și zâmbetul ei ca să fie un strengar care se plimbă, ca și al meu, hai hui prin lume. Iubirea pentru lucrurile simple și natura să o dezmierde așa cum mă plimb și eu prin iarba care vrea ca să se ofileasca. Florile să-i surâda și ei și petalele dacă se desprind pe rând să ne cunoască pe amândoi pe nume. Pisicile ca să ne miaune de fiecare dată când ne mai plimbăm și ca să înceapă ca să și toarcă când ale noastre mâini se vor mai întâlni. Pașii noștri să ne mai poarte printre frunzele nostalgice după o vară în care erau vesele într-un copac falnic și anonim. Buzele ei și ale mele încet să ne strige pe anume în dansul lor fără de sfârșit așa cum l-am știi în secret dintr-o altă lume și o altă viață. Împreună să nu cunoaștem decât întruparea viselor zilnice și să trăim o fantezie asemenea sufletelor noastre. Talpa ei să fie protejată de sărutările mele dulci pentru a nu fi rănită niciodată de posibila răutate din jur. Chiar coapsa ei să-mi știe atingerile pline de parfum și să mai chicotim vremelnic în timpul cât vom mai fi și împreună. Să alergăm tot împreună pe pământ, fără încălțări și fără gânduri, doar având sentimente ea pentru mine și eu pentru ea. Când ceasul amar al clipei zilnice de despărțire se arată trupurile noastre să vrea ca să plece, dar buzele împreunate să le oprească tot mereu. O suavă și efemeră alinare ar fi ca până la următoarea întâlnire să ne găsim locașul sfânt în sufletele și gândurile noastre. Noaptea să ne mai întâlnim în vis și să mai stăm îmbrățișati pe lună și stelele să ne aplaude iubirea așa în cor precum ne luminează viața iubirea împărtășită de o zână. În fiecare zi să ne iubim tot mai mult până la sfârșitul veacurilor eterne căci noi ne-am cunoscut dinainte de a ne naște și nu vom mai știi cuvântul moarte.

Cum însă ea nu a venit încă eu cu ea mă întâlnesc numai în vis și poate are aceleași gânduri ca și mine și le așterne pe o hârtie…

Subscribe to get access

Read more of this content when you subscribe today.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: