Traumele


Reprezintă partea negativă din viața noastră cu care ajungem în prezent. Încă din copilărie s-au așternut în gândurile și în senzațiile noastre însoțindu-ne până la vârsta teoretic adultă. În această perioadă vin și eșecurile, relațiile în care ne simțim rău și traumele cresc. Frica, prejudecata însoțesc orgoliul condamnand și deliberand la nesfârșit. Apar frustrările unei vieți nedorite sau mai bine zis netraite după idealul nostru și apare invidia față de ceilalți și binenteles bârfa. Nu realizăm că sunt greșite aceste sentimente și le perpetuăm crezând că lumea în care trăim este de vină. Mai mult în unele cazuri avem relații toxice cu oameni și nici măcar nu vrem ca să le corectăm. Atât de multe cărți și atât de multe informații pe internet despre acest subiect și nu evoluăm. Teoretic cărțile de dezvoltare personală se vând ca și pâinea caldă și oriunde mergem este imposibil să nu găsim persoane pline de traume. Nu am avea o problemă în acest sens dacă ar sta acasă în carantina lor, dar umblă în lume găsind tot timpul pe alții de traumele sau problemele. Neconstientizand faptic aceste probleme intoxicam și pe alte persoane care nu au absolut nicio vină de ceea ce am trăit noi până în momentul contactului cu ei. Distrugem relații fără a ne interesa că noi calcăm pe suflete și emoții și că la rândul nostru traumatizam pe alte persoane. Binenteles că dacă primim un refuz tot timpul ceilalți sunt de vină.

Din acest motiv cel puțin credem că este o rușine ca să mergem la terapie psihologică și considerăm nebuni pe aceia care au curajul care o fac. Într-o zi o să ne trezim atât de traumatizati și plini de venin încât o să trăim în anul 2021 în România și o să ne mirăm de răul de lume și de creșterea pacienților de la psihiatrie, a acelora nediagnosticati care fac rău fără regrete, psihopati și care au alte probleme legate de comportament sau perceperea realității. De vină va fi pandemia, lumea în care trăim, poftele noastre alimentare de la care nu ne putem abține sau orice sau oricine altcineva care ne mai este în preajmă. Pentru că până la urmă și lumea aceasta este așa cum o simțim, vedem și gândim noi și atragem în ea ceea ce suntem de fapt: capabili de rău și foarte greu de bine dezinteresat..

Subscribe to get access

Read more of this content when you subscribe today.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: