Povestea toamnei


În vremurile de început a lumii când de abia Dumnezeu exista a decis ca să facă oamenii și așa au apărut și Adam și Eva. Era nevoie ca viața lor să fie mai frumoasă și tot gândindu-se Dumnezeu a chemat la el Timpul, recent creat. Dorea ca să se sfătuiască cum să împartă existența umană căci Soarele și Luna deja se aflau. Știau că atât timp cât există soare este ziua și când luna vrea ca să ajungă iar pe cer va veni perechea lui veșnic îndrăgostită noaptea și Luna. Timpul a spus că lumea va avea nevoie ca să știe cât durează viața și atunci s-au născut lunile anului. Cum soarele nu putea ca să fie puternic tot timpul și avea stările lui mai schimbătoare au decis că mai este nevoie de o împărțire a vieții umane pe pământ. Uitându-se în zările îndepărtate și simțind că este și mai schimbător au chemat Soarele la Ei. Viața oamenilor nu putea ca să continue cu frig tot timpul fără a fi și căldură.

Atunci Dumnezeu, Timpul și Soarele au căzut de acord ca totul să se împartă în trei părți și s-au născut astfel anotimpurile. Pentru ca oamenii să aprecieze viitorul anul începea cu un frig cuprinzător însoțit de zăpadă și de ger. Așa se spune că a apărut Iarna. Când oamenii devin mai buni primesc renașterea naturii în dar și a venit Primăvara repede pentru a îmbrățișa menirea ei. Căldura și veselia au fost aduse de Soare și i-au dat numele de Vară. Crezând că toate anotimpurile deja există Dumnezeu, Timpul și Soarele au dorit ca să plece. Cineva a început ca să strige neajutorata temându-se că a fost uitată de Făuritorii Anotimpurilor Anului. Cei Trei s-au întors uimiți căci Toamna nu fusese chemată la masa Înțelepților lumii. După lungi dezbateri și tanguieli i-au dat și ei ultimele trei luni ale anului. Iarna s-a revoltat puternic și a primit ea ultima lună a anului ca oamenii să aprecieze și sfârșitul naturii dintr-un an și nu doar începutul ei.

Fiind plină de milă, dar și dorind ca se răzbune Toamna a căzut de acord cu Timpul și Soarele ca ea să facă trecerea oamenilor de la căldură la frig. Să continue ea ciclul căldurii, scăzând puterea soarelui treptat și să aducă ea treptat frigul Iernii în dar. Întocmai ca oamenii să nu treacă brusc de la cald la frig și la zăpadă. Așa poate se explică melancolia Toamnei și culorile cenușii ale ei căci Ea a avut și suflet bun și rău în același timp. Așa după acest model au fost creați și restul oamenilor de către Dumnezeu și buni și răi în același timp și să depindă chiar de fiecare om dacă preferă soarele zambaret sau încruntarea întunericului toamnei vieții lor. Și toți trăiesc precum a fost încă de la începutul vieții până astăzi..

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: