Senzația bolii


Tot ceea ce ne doare înseamnă un lucru anormal al corpului. Corpul, în forma sa ideală și sănătoasă, nu are probleme și când începe ca să simtă un disconfort ne transmite mesaje. Binenteles că nebagandu-le în seamă și noi ca oameni fiind obișnuiți, în marea noastră majoritate, de a suporta durerea, nu băgăm în seamă semnalele corpului.

Într-o zi nemaisuportand semnalele, mai precis durerile, ne ducem la doctor. Este o vizită pe care nimeni nu poate ca să-i placă ca să o facă, dar lipsa de rezistență la durere ne îndeamnă ca să o facem. Nefacand-o de curtoazie suntem îndemnați de la doctorul de familie ca să ne facem analize. Având banii necesari ne îndreptăm cu greu spre radiologie și spre medicul specialist. Binenteles că după ce am întrebat toți așa ziși bagatori în seamă ajungem la un diagnostic. Cuvântul doctorului sună ca un trăznet: cancer. Ne lasă toate forțele și începem ca să plângem, exterior sau interior și să ne vaicarim. Alte teste, alte analize le vedem la orizont. În funcție de momentul bolii, de început sau prea târziu, poate decidem ca să luptăm cu ea. În funcție de stadiul ei și de capacitatea corpului nostru, fizică și mai ales psihologică, ducem un calvar în spate atât pentru noi cât și pentru persoanele apropiate. Dacă ne inarmam cu o mentalitate de fier avem o șansă plus pentru a ne vindeca boală dacă momentul nu este prea târziu și ea prea extinsă. Însă dacă devenim fatalisti și maladia devine incurabilă ne așteptăm deja la un tragic sfârșit.

Poate în acele momente tragice în care ne așteptăm finalul realizând și prin ochii celor apropiați că nu trebuia ca să ajungem aici atât de devreme. În cazul în care am fi făcut mai mult sport sau am fi consumat alimente sănătoase corpului fără excese și abuzuri am fi amânat cu mulți ani acest moment. Ar fi contribuit la amânarea morții și vizitele periodice la doctor și chiar în momentul în care am fi simțit chiar cea mai mică durere mai mult de o zi să ne facem analizele necesare. Numai că nefăcand toate aceste lucruri și simțind tragicul final tragem cu dinții de viața noastră când ea ne alunecă încet și sigur printre dinți și degete. Cu ultimele suflari vedem lacrimile celor dragi și atunci numai poate realizăm și transmite că totuși am fi avut de ales momentul finalului vieții fizice dacă am fi prevenit boala. Așa cel puțin noi ceilalți să învățăm din exemplele altora și să ne prețuim viața căci doar una avem. Puterea este totuși a noastră!

Subscribe to get access

Read more of this content when you subscribe today.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: