Dacă aș avea …..


Dacă aș avea o vioară aș cânta în fiecare zi la ea. Aș hoinari printre ierburi și aș cânta încă de la răsăritul soarelui. Aș trezi toate vietuitoarele pământului cu arcusul meu. M-aș plimba printre ierburi și aș tot cânta și nici măcar gazele nu m-ar deranja. Aș râde de albine și de munca lor. Ele ar zbura din floare în floare, fredonand melodiile mele. Ar culege nectarul și s-ar duce spre stup unde le-ar aștepta trantorul pentru a le lua munca lor. Aș cânta și păsărilor, care în zborul lor lin și duios, mi-ar asculta muzica. Falfaitul lor ar fi aplauzele și preamarirea că urechea mea muzicală nu a pierit. Muzica mea ar răsuna și peste văi și dealuri pentru animalele ieșite la păscut. Vacilor le-ar mai trece din supararile provocate de muștele sacaitoare. Caii ar începe să tropaie și să sară atunci când cântecul devine mai ritmat. Iepurii ar topai de fericire și urșii nu ar mai “muri ” la auzul mladios al muzicii mele. Muntele, la asfintitul soarelui, mi-ar da binecuvântarea lui și marea mi-ar deschide calea spre noapte. Bufnitele și cucuvelele ar însoți sunetele triste ale apropierii odihnei mele. Și dacă ar veni și iarna iar m-aș milogi, ca și iernile trecute, de bietele albine, istovite de atâta muncă, pentru a le mai alina tristețea și a le crește bucuria. Când zăpada s-ar topi și ghioceii mi-ar da de veste că iar este nevoie de o vioară și de muzică în viață. Și aș cânta și iar cânta până când întunericul ar apărea..
Din păcate însă, sunt doar un biet visător care nu are nici o vioară și nici măcar o amarata de urechiusa muzicală. Măcar am scris aceste rânduri. Dacă sunt bune de ceva sau nu sunt bune Cel fără de sfârșit să mă judece. Vouă, oamenilor, v-as cere chiar prea mult ca să le citiți, dar cred că un zâmbet, dacă tot ați ajuns până aici, puteți să vi-l acordați. Și eu rămân cu visele, pururea tinere și mai nazdravane de felul lor….

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: