Aprecierea sau lipsa ei


Pentru a aprecia anumite lucruri sau persoane trebuie în primul rând ca să nu le mai avem. Să ne fie luate de viață și atunci să le simțim lipsa. Dacă nu am cunoaște minciuna nu am aprecia adevărul. Ne place sinceritatea pentru că am cunoscut prea multe persoane care mint. Fidelitatea este apreciată atunci când suntem înșelați. Când speranțele noastre sunt distruse ne place iluzia de a fi mai bine. Nu apreciem binele până nu cunoaștem răul. Considerăm la început oamenii buni doar niște proști sau fraieri ai societății. Când vom cunoaște oamenii care ne arată doar partea rea a lor începem să apreciem oamenii buni. Oamenii răi au totdeauna un interes meschin asupra noastră și când vom cunoaște oameni care doar ne doresc binele considerăm că și ei sunt la fel. Numai că oamenii buni pot să cunoască alți oameni la fel ca ei și atunci aprecierile noastre sunt degeaba. Din acest motiv numai așa vom aprecia singurătatea pentru că ne ține departe de oamenii care ne vor rău. Mai mult nu apreciem dreptatea până când nu suntem nedreptățiți. Nu ne place ploaia decât atunci când este foarte cald și invers. Umbrele sunt adăpostul nostru sufletesc în vremuri grele. Și numai atunci apreciem fericirea provenită din lucrurile mărunte. Nu ne va plăcea iarna când este iarnă ci numai vara. Nu vom aprecia nici atunci când anumite obiecte se strică sau ne sunt luate.
Cum nu apreciem ziua de astăzi când tot ceea ce avem ni se pare normal și vrem tot mai mult. Numai că neapreciind viața și avantajele fiecărei etape ale vieții noastre ne vom trezi la un moment dat că, nebagand în seamă timpul, vom deveni bătrâni și ne vom deplasa anevoios , vom auzi și mai greu și vom fi plini de tot felul de boli. Pentru că nu am apreciat simțurile noastre, capacitățile noastre și nici măcar sănătatea. Și așa cum există viață neapreciata așa și moartea ne va lua într-o zi tot. Poate doar sufletul sau spiritul nostru să-și mai aduca aminte câteodată de un biet muritor de rând dotat cu un creier și necondus decât arareori de suflet..

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: