Și cu asta ce-am făcut?


Trăim în țara în care fuga de răspundere și bârfa sunt sporturi naționale. Nu ne asumăm nimic ca popor și nici ca indivizi. Dăm vina pe țară și pe partea politică când dăm de o neputință personală și dorim ca să plecăm din ea și multe persoane pleacă. Suntem încruntați din aceste motive și mai găsim și alte probleme personale și trebuie ca să mergem distanțe mari ca să găsim un zâmbet cald și un ras pe trotuar. Ajungem ca să ne certăm cu oricine pentru orice lucru și considerăm bunul simț ca o naivitate și un gest de serviabilitate sau cavalerismul specific secolului XXI ca flirt. Flirtam chiar dacă avem o relație serioasă sau suntem căsătoriți și după aceea ne miram că tembelul nu a înțeles gluma. Facem mișto de oricine sau orice și considerăm autoironia ca o desconsiderare a propriei persoane sau un exemplu de prostie. Din aceste motive comandăm cărți sau de dragul de a le avea în bibliotecă și nu înțelegem nimic din ele. Facem poze la ele și la noi de parcă am fi cei mai fericiți oameni din lume și suntem cei mai depresivi. Vrem o viață diferită și ne plângem de oricine sau orice și nu schimbăm nimic în viața profesională sau personală și așteptăm ca să cadă bani din cer. Avem bani și cumpărăm orice lucru, mai ales ceea ce nu avem nevoie și numărăm zilele până la salar, vineri, concediu sau Crăciun. Ne plângem de sănătate, dar nu există nimic concret ca să schimbe situația de acolo. Credem că ne putem cumpăra și sănătatea, viața sau iubirea și după aceea tanjim după cărțile despre relațiile sănătoase. Vrem înțelegere, respect și atenție și tot ceea ce oferim este un corp care trece pe la sală și consumăm mâncare bio care numai sănătoasă nu este. Avem copii de gimnaziu sau de liceu cu burtă trimiși de părinți la sală ca să slăbească și devin mai grași pentru că nu înțeleg alimentația sănătoasă și nu au voință. De vină este sala de fitness că nu produce miracole în timp ce noi spargem banii în fast food și alte centre comerciale de ingrasare. Butonam telefonul în neștire, de la 4 ani până la vârsta teoretic adultă și ne plângem că oamenii sunt răi și că nu mai sunt buni la suflet.

Bla bla-ul poate continua, dar după treizeci de ani de democrație plângem după comunism și dictatură. Am făcut școli peste școli care ne-au dat diplomele care nu ne folosesc ca experiență în câmpul muncii. Pe durata vârstei democrației ne-am înstrăinat de valorile morale, cinste, fidelitate, corectitudine, bun simț și așteptăm ca și clasa politică să fie diferită. Trăim în trecut și vrem un prezent strălucit și un viitor de poveste. Eventual un basm cu o infiltrare de comedie britanică în care să mai facem haz de necaz. Trecut negativist avem, prezent negru avem. Noroc că nu avem un viitor strălucit cu această mentalitate. Și vă așteptați ca aceste rânduri să fi descoperit piatra filozofala…

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: