Non intellego


Muritor de rând cu patru membre, sprijinit pe membrele din spate și dotat cu creier, să fiu și nu înțeleg de ce este nevoie în zilele noastre de atâta negativism. Nu se poate vedea nimic bun ci numai rău. Se vede cearta între două sau mai multe patrupede dotate cu creier de cine are dreptate în privința bolii secolului trăit până acum. Manipularea, incertitudinea, apocalipsa sunt larg trambitate virtual, în mass-media și în realitate. Conspirația și teoriile ei sunt pe larg dezbătute. Frica este prezentă oriunde și oricând. Botnitele se plimbă ambulant pe străzi și de multe ori uiți că sunt oameni. Câinii au mai puține botnite decât oamenii și latră mai puțin decât în alte vremuri. Stările de alertă se revarsă unele peste altele prevestind, după vorba multor persoane din mass-media, crize peste crize. În România era criză și înainte și despre stările nației nu își merită cuvintele.
Până la urmă există o criză. Există o criză cu urmări catastrofale: criza de frumos. Este o lipsă de gânduri optimiste, de bunătate, de altruism și de încântare asupra unor lucruri firești. Nu mai prezintă o bucurie vara și beneficiile ei când tocmai aceasta este una dintre aromele vieții. Să zâmbim când este mai greu și să râdem când ne este mai bine. Judecând după această idee, cum fiecare boală ne învață ceva, poate și Coronavirus, în genialitatea sa neînțeleasă, poate tocmai acest lucru vrea să ne învețe. Să apreciem ceea ce avem și pe cine avem sufletește lângă noi și să ne mai bucurăm și noi, urmașii lui Homo Sapiens sau a lui Adam și Eva, de lucrurile simple. Prea ne complicam existența inutil când o putem simplifica cu un zâmbet sincer și gânduri pozitive. Nu de altceva, dar nu ar trebui ca Dumnezeu sau în cine mai credem să ne dea o variantă diferită. Că de rău a fost plină lumea și înainte și măcar acum în secolul XXI să demonstreze omenirea că a învățat ceva folositor. Pentru că istoria ne va mai da test din lecțiile neinvatate și măcar pe aceasta să-l trecem cu bine că de restul temelor nerezolvate mai avem timp…

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: