De ce am iubi oamenii divorțati?


În primul rând pornind de la ideea de înțelegere și a nu judeca sau condamna. Să presupunem că vom cunoaște o femeie și aflăm pe parcurs că este divorțata. Reacția normală ar fi, dacă avem sentimente puternice pentru persoana respectivă, ca să încercăm ca să o înțelegem. Și-a pus speranțele și visele într-un bărbat cu care s-a căsătorit, cu care a împărțit lucrurile zi de zi și la un moment dat relația dintre ei a început ca să deterioreze. Poate a intervenit un abuz fizic sau emoțional și atunci femeia a avut curajul de a divorța. Pur și simplu pot ca să intervină și alte motive, chiar ea să fie de vină, nu că ar conta în vreun sens și atunci putem ca să o apreciem mai mult. Oricum un divorț se lasă cu traume sau frici și ar fi ideal ca să fim recunoscători dacă ne-a acceptat pe noi. Mai departe dacă a rămas cu un copil și ea îl crește cu atât este de admirat. Va păstra poate legătura cu tatăl copilului, dacă este bărbat, dar ea a avut curajul de a-și lua viața de la zero chiar și cu un copil. Atât timp cât știm, simțim sau ne dovedește verbal și mai ales faptic că și-a încheiat povestea cu trecutul, adică cu fostul soț, nu ar trebui să vedem o problemă în a construi o relație serioasă cu persoana respectivă. Chiar și dacă este un copil implicat. Până la urmă ar fi nevoie ca atunci când începem relația să nu intrăm în relație cu trecutul ei ci cu prezentul și construirea viitorului împreună. Oricum ar fi un caz de maturitate de a crește un copil care chiar dacă nu este al nostru. El este totuși un copil care are nevoie de sprijinul și ghidul unui adult. Cel puțin atât cât ne mai pricepem și noi după experiența noastră. Atât timp cât există iubire sinceră și devotată totul se poate între o femeie și un bărbat chiar dacă ea este divorțata și cu un copil sau copii…

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: