Sărăcia


Sărăcia poate să fie de două feluri: financiară și morală. În viața aceasta sunt oameni care nu au fost ajutați de soartă și au preferat cinstea, corectitudinea și verticalitatea în munca lor și au rămas săraci. Nefiind ajutați de destin chiar dacă au muncit din greu au rămas doar la limita existenței lor. O altă categorie și este cea mai condamnabilă, care, din anumite motive, alcool sau alte aspecte nocive sau care refuză efectiv ca să lucreze și este foarte săracă. Din aceleași principiul moral inexistent este și sărăcia morală. Oamenii cu bani mulți, ilegal sau legal obținuți, care au numai bani, dar nu au cinste, corectitudine, fidelitate nici măcar față de ei. Cu alte cuvinte au numai bani și nimic altceva bun în ei. Banii lor fiind și în suflet consideră că pot trata pe cealaltă categorie ca mizerii și după fitele lor bogate. Adevărul este că de fapt oamenii bogați, în marea lor majoritate, sunt mai săraci, moral sau chiar cu duhul decât aceia săraci financiar. Practică de multe ori fațada și minciuna, în special față de ei, pozand o fericire care, în realitate și în sufletul lor, nu există.

Atunci ajungem ca să ne întrebăm retoric care este bogăția preferată: financiară sau a sufletului. Concluzia mea este ca niciodată să nu uităm că viața aceasta a noastră are un principiu al bumerangului și că ceea ce împărțim în viață așa ceva primim atunci când nu ne așteptăm și cum nici nu ne așteptăm. Sărăcia este rușinoasă când te mulțumești cu ea și nu vrem să fim mai mult decât suntem. Banii munciti din greu reprezintă o împlinire mult mai mare sufletească decât aceia obținuți ilegal. Ideal ar fi ca să avem un echilibru financiar, dar mai ales obținuți în modul în care să ne asigure liniștea sufletească. De multe ori putem avea foarte mulți bani, dar să nu fim fericiți. Chiar dacă vorba populară spune că “banii nu aduc fericirea ” este clar că fericirea nu este posibilă dacă nu sunt bani. Adevărata avere este reprezentată și de faptul de a fi un om în plenitudinea înțelesului cuvântului. Averea se poate duce oricând, dar calitatea de om este veșnică chiar și după moartea noastră fizică. Nu vom muri nici după înmormântarea noastră dacă oamenii își vor aduce aminte de noi. De multe ori oamenii își aduc aminte de ceea ce lăsăm din suflet și nu din portofel. Așa că dacă principiile mele sunt falimentare pentru alte persoane pentru mine în schimb reprezintă temelia calității unui om. Și sunt foarte rari în ziua de astăzi…

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: