Ceilalți


De multe ori în viața aceasta vedem cel mai bine pe ceilalți și mai puțin pe noi. Viața, desfășurându-se prin ochii noștri și prin senzațiile noastre avem în oglindă realitatea înconjurătoare, iar pe noi ne vedem numai în oglindă sau într-un fir de apă. Ce dură poate fi câteodată propria noastră imagine reflectată în fața ochilor noștri. Din acest motiv este mult mai greu ca să ne vedem pe noi și mult mai ușor ca să-i vedem pe alții. Este o operă de artă ca să ne distingem partea negativă sau defectele și comozi din fire luăm realitatea ușoară. Ceilalți vor fi, prin ochii noștri, buni de corectat, de invidiat și de cioplit în ceea ce vrem noi ca să fim. Vedem realitatea așa cum suntem noi de fapt și vrem ca să o modelăm după propriul egoism sau chiar narcisism. Când viața noastră nu este așa cum vrem noi, de multe ori nici nu este, asemenea unor copii răsfățați care nu primesc ceea ce doresc, devenim frustrați, nervoși. Normal că de vină vor fi ceilalți, viața, chiar Dumnezeu și foarte rar și în ultimul rând noi. Doar cei care sunt conștienți și trec la fapte, adică la o schimbare a propriei atitudini și percepție asupra vieții pot ca să fie la un înalt nivel de bucurie a vieții. Oricum pe lângă frustrare intervine și orgoliul sau frica care duc la stările conflictuale. Nu în ultimul rând s-ar putea pune întrebarea retorică: de ce pe noi ne acceptăm cu toate stările și pe sentimentele noastre și pe ceilalți nu-i acceptăm așa cum sunt? Un răspuns ar fi că de fapt nu ne acceptăm și nu ne iubim pe noi de fapt. O dovadă a lipsei de iubire a sinelui este și acceptarea abuzului emoțional și chiar fizic asupra propriei persoane ceea ce demonstrează că de fapt suntem într-o formă simplă și frumoasă de depresie sau de părere dragalas de proastă despre noi. Motivele pot să fie multiple, dar ceea ce apreciem în viața aceasta ar fi nevoie ca să fie, în primul rând, propria persoană și pe ceilalți. Alți oameni se vor sătura ca noi să tot vrem să-i schimbăm pentru propriile nevoi și vor pleca și vom rămâne, că ne place sau nu ne place, întotdeauna cu noi. Și atunci ceea ce vom vedea în oglinda fizică și mai important sufletească vom iubi necondiționat?

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: