Cine sunt eu ?


Suntem personaje care, atunci când ne naște, pornim dintr-un port la cârma unei corăbii. În funcție de vânt și de perspicacitatea asupra carmei trecem prin valurile vieții. Într-o zi este furtună și valurile sunt agitate, zvârlindu-ne de pereții grei ai corabiei noastre, dar nu părăsim puntea. După ce se linișteșc apele și chiar dacă a noastră corabie este avariata mergem mai departe. Luăm cârma, reparam corabia, ne schimbăm hainele și navigam înainte. Descoperim oameni și lucruri noi, cu alte sentimente și trăiri, negative sau pozitive, chiar ancorăm în anumite porturi. Poate pentru un timp mai lung sau mai scurt, ne lăsăm și inima acolo și tot mai departe mergem. Dacă ne găsim jumătatea o luăm pe corabie spre a o zvârli peste bord când nu mai corespunde. Nu vă faceți griji pentru că supraviețuiește și ajunge la mal spre a merge cu alte corăbii mai dezvoltate financiare și mai puțin rele de gură. Navigam în gol pentru a căpăta un nou sens și ajungând într-un alt port spre a ne lua o altă întreagă feminină. Cum este nevoie ca să avem și noroc la oameni într-o zi neașteptată găsim consoarta cu care vom merge spre ultimul port. Acolo așteptăm sfârșitul călătoriei vieții și a trecerii cu o barcă umilă și simplă spre lumea de dincolo de viață. Oamenii sunt egali la bagaje chiar dacă au fost bogați sau săraci. Socoteala se va face în funcție de geamantenele sufletești și recomandabil este ca acela în care am făcut bine să fie cel mai plin, iar cel cu rău cât mai gol. Ar fi frumos pe drumul spre luntrasul morții ca să ne putem lua la revedere și nu adio de la cei dragi și să avem atât de mulți oameni la despărțire în funcție de câte amintiri frumoase am lăsat în urma noastră. Cu aplauze și îmbrățișari să plecăm spre drumul fără de întoarcere al morții, cu lacrimi în ochi și în glas al celor pe care i-am impresionat pozitiv în viața aceasta. Dacă am avea acest tablou în fiecare zi în fața noastră poate ne-am da seama mai mult cu ce merităm să petrecem timpul și cu ceea ce nu este nevoie. Oricum se poate întâmpla și mâine tragicul final așa că este recomandabil ca să știm cât de trecători și efemeri suntem în lumea aceasta. Vom fi după aceea doar o pată de culoare, albă sau neagră, în existența pămînteană în funcție de ceea ce am împrăștiat, zâmbete sau priviri încruntate în inima oamenilor noștri. Să zicem că mai contează mai mult decât atât nu are sens…

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: