Dragostea din anul 2050


Anul 2050, August 16: Azi l-am cunoscut pe Vasile. Are niste ochi verzi… absolut superbi! Mi-a spus ca e programator. Asta e bine. Eu ador programele. Dintr-un chef in altul! Ce bine ar fi sa ne cuplam! August 21: Ne-am cuplat! A fost foarte romantic. .. soare… cascada… un cerb ce-si stingea setea din apa cristalina… si toate astea pe mousepad-ul pe care ne-am culcat. Octombrie 14: Azi ne-am casatorit. Au venit toti prietenii lui. Toti programatori. Atatia ochelari n-am mai vazut la un loc! Cand a trebuit sa semnam la Starea Civila, am realizat ca nu stie sa scrie cu mana… Noroc ca in camera alaturata era o tastatura, asa ca a scris rapid: “V”. Exact cum isi semneaza si e-mailurile… Despre noaptea nuntii a declarat ca a fost cea mai fantastica noapte din viata lui. A reusit sa sparga codul si sa intre prin internet intr-unul din fisierele secrete al unei biblioteci din Columbia. Octombrie 16: Luna de miere am petrecut-o deasupra Americii. Vasile e foarte dragut. In fiecare zi imi arata in direct imaginea Americii prin satelit, sa vedem cum e vremea. Stiai ca in Wisconsin sunt 13 grade Celsius acum? Ca eu nu stiam… Noiembrie 4: Ma plictisesc. Mi-am cumparat un papagal. Acum am cu cine povesti. Noiembrie 11: Azi am incercat sa-i atrag atentia asupra mea. Am tras un aer adanc in piept, si imbracata doar cu niste chilotei negrii de dantela, si un bici in mana, m-am pus in fata monitorului. Stiam ca m-a observat, ca a CLIPIT!!! A zambit, si chiar M-A MANGAIAT! “Ok” a zis el – “iti arat site-ul fetitelor sado-masochiste, daca chiar te-ntereseaza!” Decembrie 2: Pe neasteptate, pauza de curent! Uraaaaa!!! Ma mangaia tandru la lumina lumanarilor… m-a muscat usor de ureche, si m-a intrebat…”Pot sa-ti cer ceva neobisnuit?” Fericita, am zis DA… si in urmatoarele 4 ore jumate am pedalat la generatorul de curent… Decembrie 13: Nici sa vorbesc nu mai e nevoie. Papagalul trancane intr-una, iar el ii raspunde din cand in cand… “Da, draga!” Ianuarie 4: Incep sa ma satur de el. Fac o ultima incercare. Am cumparat vopsea, si in jumatate de zi am reusit sa pictez o tastatura pe mine… El a zambit. Cu CONTROL ALT DEL a sters programul, si s-a intors la calculatorul lui. Asta a umplut paharul! Ianuarie 5: Prietena mea Gina – sotul ei e tot un obsedat de calculatoare – m-a invatat. Ma pregatesc de o crima oribila. Am pus ceasul sa sune la 3.30, in zori, o sa dau drumul incet la calculator, si o sa scriu cu grija: FORMAT C: HAHAHAHA! Cu asta, tampita aia de masinarie va uita tot ce stie! Ianuarie 6: La 3.30 m-am trezit, dar Vasile era in fata calculatorului. Am pus in pat, in locul meu, papagalul, m-am imbracat si l-am parasit pentru totdeauna! Anul 2012, August 4: De 12 ani nu l-am vazut. Acum traiesc cu Stefan. El nu e programator. Asa ca am nevoie de chilotei negrii de dantela si de bici. Le voi aduce de la Vasile. Noroc – n-a schimbat yala. Deja din hol am auzit papagalul trancanind, si vocea lui Vasile: “Da, draga…”

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: