Despre remușcare


Cuvântul remușcare are un dublu sens în limba română. De exemplu o definiție ar fi despre un câine sau alt animal care mușcă din nou, dar noi, oamenii, nu avem dinții câinilor sau a ale altor animale. Atunci înseamnă că mușcăm în sensul figurativ din omul respectiv și pentru că regretăm avem remușcări. Adică vrem să-l mușcăm din nou, dar cu bine. Oricum nu văd sensul regretelor atât timp cât timpul este trecut. Ceea ce nu mai este palpabil, adică trecutul este clar că nu-l putem schimba. O vorbă sau un compartament negativ nu le putem lua pur și simplu înapoi. Lev Tolstoi spunea că “trăim pentru a face bine sau a avea remușcări dacă nu facem bine “, dar totuși suntem oameni și greșim față de alte persoane, cu voia sau fără voia noastră. Dacă acele persoane sunt importante nu vom face aceleași greșeli, dar tot vom face și depinde la ce nivel le facem. Poate ar fi nevoie ca în acea fracțiune sau miime de secundă ca să ne gândim “oare ce simte acel om dacă fac sau spun așa ceva?”. Dacă știm că ceea ce spunem este de a-l răni atunci este clar că este un abuz emoțional. Când l-am făcut, așa cum spun autorii cărților de dezvoltare personală, pentru a arăta omului respectiv că regretăm este nevoie de o schimbare a comportamentului și a atitudinii noastre. Dacă din partea noastră se tot repetă abuzul atunci este clar că noi vom fi nevoiți, înaintea persoanei respective, ca să renunțăm ori la comportamentul nostru nociv sau la a avea contact cu persoana respectivă. Pentru că și conștiința noastră ar fi frumos ca să ne spună că nu vom vindeca persoana pe care am rănit-o sau abuzat-o emoțional și nici persoana care ne-a făcut acest lucru negativ nu ne va vindeca pe noi. Atât cât putem și ne pricepem ne vom vindeca noi și secundar, cu totul alte persoane. Din păcate prea multe persoane, în zilele noastre, tolerează răul, abuzul fizic sau emoțional, ceea ce denotă că de fapt au o stimă de sine, să zicem, numai scăzută ca să nu subliniem inexistentă. Și dacă noi nu ne iubim pe noi și nu ne respectăm pe noi, cu calitățile și limitele noastre, atunci cum să manifeste celelalte persoane aceste sentimente față de noi? Cu tot cu remușcări, care sunt inutile merităm ca să ne iubim noi pe noi pentru că numai pe noi ne avem. Și tot nu m-a mușcat un câine încă o dată….

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: