Iluziile deșarte


Viața ne aduce de multe ori pe valurile ei de a cunoaște oameni. Ca bărbații mai sensibili cunoaștem femei și alte femei. Dintre toate acestea la un moment dat ajungem ca să ne îndrăgostim de o femeie. Cu alte cuvinte o urcăm pe un piedestal și ne creăm o persoană așa cum vrem noi ca să fie. Pictam un tablou perfect cu o persoană perfectă. Psihologii spun că faza îndrăgostirii durează cu aproximație maxim trei luni. Este perioada în care vedem calitățile persoanei și foarte puțin defectele. Suntem cu capul în nori și de abia așteptăm ca să o vedem pentru a o săruta și a ne trăi și pasiunea. Treptat însă începem ca să-i descoperim și defectele, mai mici sau mai mari. În acea perioadă, dacă nu apare un abuz emoțional și dacă acele defecte sunt minore putem spune că suntem pe drumul de a iubi acea persoană. Dacă avem o conexiune cu acea persoană inclusiv sexuală, gândim aproape la fel, un fel de ying și yang, mergem pe aceleași drum. De asemenea, primordială este comunicarea, care este nevoie ca să fie deschisă și liberă și nu în cele din urmă, dacă avem lucruri și planuri comune provenite cu aceleași procente de 50 % din ambele părți. În această situație consider că dacă într-o relație suntem la un asemenea nivel cu o parteneră, presupunând că senzația de iubire este reciprocă, după un anume timp, venit de la sine și nu forțat, putem ca să ne gândim ca să ne mutăm împreună înainte de o eventuală căsătorie.

În cazul în care descoperim defectele partenerei, iar defectele sunt de nivelul abuzului fizic sau emoțional și nu există respect reciproc sau atenție și transparență, atunci consider că acea relație, chiar dacă este dureroasă perioada este nevoie ca să se încheie din cauza faptului că poate ca să devină o relație toxică. În această privință nu ne mai face bine și numai rău. Deci practic am pierde timpul sau energia noastră cu o persoană cu care nu ne potrivim.

În momentul în care suntem aproape de a încheia relația cu persoana respectivă vom deveni nostalgici reamintindu-ne de momentul îndrăgostirii. Atunci când totul era feeric și frumos și ea era femeia perfectă cu care ne făceam planuri mari. Oricât am vrea, nostalgia nu ar trebui ca să ne păstreze sau să ne readucă într-o relație cu o persoana nepotrivită. Pentru că de multe ori nu ne va face numai rău cu toate că noi sperăm ca persoana respectivă să se schimbe. Trist este că ea, nefiind conștientă de defectele ei, nu se va schimba și noi vom fi hrăniți numai cu iluzii deșarte. Și va mai fi păcat de noi…

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: