Poveste cu lăbuțe


Eu cred că Dumnezeu a dat să se odihnească în a 7-a zi. Dar n-avea stare. Poate era prea obosit, poate avea prea multe gânduri. S-a întors în atelier și a început să frământe un rest de lut, distrat. Și-a amintit că era tare mulțumit de feline, cu musculatura perfectă și arme de vânătoare implacabile. S-a îndoit că ar fi o idee bună să lase omul să conducă vietățile.
Și a privit surprins ce plămădise. Un vânător desăvârșit cu ochi de chihlimbar, spinarea arcuită și o coadă care șfichiuia nerăbdătoare. Zâmbind, Dumnezeu a început să mângâie creatura.
Și creatura s-a relaxat și i s-a făcut covrig în poală, torcând mulțumită. Abia atunci Dumnezeu s-a odihnit cu adevărat, știind că lumea e pe mâini bune, pentru că omul va fi îmblânzit și supus de Pisică.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: