Liberi


Când am venit în această lume am venit pentru că am vrut să venim. Pe măsură ce am crescut nu înțelegeam ce înseamnă să nu poți să faci un lucru. Cuvântul Nu era străin pentru noi. Am început să cercetăm lumea și am fost capabili să mergem în picioare. Am căzut de multe ori, dar nu știam că nu se poate. Mai departe aveam nevoie de jucării și ceva care să ne distreze și am început să ne jucăm. Aveam curiozitatea de a cunoaște lucruri, de a explora, de a gusta lucruri și nu știam de ce nu avem voie. Când am cunoscut alte ființe asemanatoare nouă nu ne-am mirat de limbajul lor. Era suficient cât să ne intelegem și nu știam că nu ai voie să te joci în nisip sau cu alte lucruri. Nu aveam bariere în a cunoaște oameni și nu-i clasificam după haine, bani, vreo jucărie mai frumoasă. Eram toți copii. Nu am înțeles de ce trebuia să mergem la școală. Auzeam că numai așa vei putea să devenim oameni mari și am crezut că școala durează o zi pentru că toată lumea vorbea de prima zi de școală. Nu a spus nimeni că mai sunt și alte zile. Știam de momentul când ne vom duce la școală nu și de faptul că trebuie să și rămânem acolo pentru a ne da numere care sunt note sau mai nou litere din alfabet. Numai așa dacă schimbam școala de câteva ori ne vor diplome și cică vom știi mai multe și că vom putea lucra pentru a avea bani pentru a cumpăra lucruri.
Cuvântul nu a apărut la școală când ni s-a spus că nu ai voie să vorbești neintrebat și trebuie să stai pe un scaun unde se află o bancă timp de mai multe minute până se aude o sonerie. Trebuie să înveți ceea ce scrie intr-o carte ceea ce cred ei și adultul din fața ta și data următoare trebuie să știi ce scrie acolo. La biserică trebuie să te duci duminica și nu trebuie să faci mai multe lucruri pentru că lumea vorbește urât despre tine. Trebuie să te înveți să vorbești corect, să te îmbraci decent pentru ca aceeași lume să vorbească frumos de tine. Trebuie să îți faci o casă, o familie, să ai copii, mulți bani pentru ca lumea să te aprecieze. Toate acestea ne-au fost impuse și ni se spune că avem libertatea întrunirii, a cuvântului, a scrisului, a vota.
În schimb nu avem libertatea de a ne alege viitorul, de a face ceea ce ne place și să ne aducă bani și nici libertatea gândirii nu o mai avem astăzi mai mult decât oricând. Ne vom trezi în schimb atunci când vom cersi clipe că nu am continuat acea viață în care nu cunoșteam cuvântul nu, că pasiunile noastre sunt de fapt ale altora și că am trăit o viață a unei alte persoane. Vom regreta și nu vom mai putea face nimic pentru că ne-a fost frică să trăim și că la fel ne va fi frică să murim. Cu alte cuvinte dintr-o viață de zeci de ani am fost liberi doar primii ani. Să nu vi se pară ciudat pentru că sunt exact ca voi. Și poate și mai puțin pentru că gândurile rândurilor așternute aici se opresc. Ale voastre poate mai sunt libere să zboare și mai departe….

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: