Și totuși



Și totuși viața continuă și va continua cu toate pandemiile din lume. Va exista viață și după Covid al catelea vreți voi. Mai există și ploaie și după ea, că ne place sau nu, mai vine și soarele. Ploaia care renaște natura și celelalte vietăți ale Pământului. Numai omului nu-i place și își închipuie că pregătirea ploii și venirea ei este dăunătoare. Este afectată sănătatea sa din cauza vremii fără să se preocupe de cauzele ei. Dacă se plimbă prin ploaie este frica bolii.
Și totuși energiile pozitive se degajă o dată cu venirea ei. Un picur de ploaie, singuratic și trist, declanșează starea de apăsare negativă, dar când alți picuri de ploaie își fac curaj se revarsă partea optimistă. Atunci se revarsă spre frunze și flori, spre oameni și animale și peste gânduri. Frunzelor, florilor și ierbii nu le este frică de furtună și de ploaie. Numai omul se ascunde sau își caută protecția împotriva apei. Dacă apa este energia pozitivă fără de care nu poate exista viață și se revarsă spre pământ, iar aerul devine mai respirabil vara omul oare de ce-i respinge vraja? Pentru că dacă nu-i convine ploaia și nu-i convine curățenia spirituală nu-i va place nici alte lucruri lumești sau nelumesti. Și caută ajutorul problemelor sale în clădiri sau în alți oameni când începutul rezolvării problemelor sale este în el. Atitudinea sa asupra lumii o va face mai bună sau mai rea. Iar natura își are echilibrul său atât timp cât nu este distrusă de om. Numai omul nu are nici echilibru de cele mai multe ori și nici răbdare. Vrea rezolvarea în timp cât mai scurt a ceea ce îl frământă. Natura în schimb are timp să primească samanta, să iasă din pământ la lumină, să inmugureasca, să înflorească și să se vestejeasca și a muri pentru a renaște iar și iar până la sfârșitul timpurilor.
Și cum acestea mai sunt așternute ne-am mai întreba retoric motivul pentru care oamenii sunt dominați de o presupusă rațiune care cauzează frică și panică spre un viitor pe care nu îl pot controla. În schimb natura își trăiește prezentul cunoscând evoluția sa și știind rostul său pe Pământ și în Univers. Și omul încă se mai întreabă de ce a mai venit pe acest Pământ și care este rostul său. Nici măcar nu își dă seama că a venit să fie fericit cât mai mult timp și chiar dacă unora nu le va place există și o clipă, un minut, o oră și o zi următoare pe care dacă le vede mai pozitiv vor fi mult mai frumoase. Până când nu ne este dat nouă să știm. Și așa am ajuns și eu să fiu un biet, umil și anonim neștiutor în fața Mariei sale Natura…

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: