Rândurile muritorului de rând



Este greu să acceptăm că suntem o simplă și aievea parte dintr-un Univers se spune infinit. Ceea ce trăiește mai mult decât noi, dacă cei care se consideră stăpânii Universului nu o distrug, este natura. Ea există dinaintea noastră și, le place unora sau nu le place, va exista după existența noastră efemeră.
Parte a naturii sunt copacii sau pomii. Ei sunt doar o mică parte a unui Univers creat fără cunoaștere de sfârșit. Așa că de câte ori am trecut pe lângă ei noi bieți muritori de rând și nici măcar nu i-am băgat în seamă. Eram prea cufundati în gândurile și preocupările noastre efemere care ne-au adus bucurii vremelnice. Poate că și Ei copacii au o poveste de spus de când erau puieti. Ei nu au părinți sau prieteni pentru a-și spune poveștile și necazurile. Nu se barfesc între ei și nu sunt invidiosi unii pe alții. Adăpostesc păsări sau animale și chiar pe oameni când plouă sau este soarele mai puternic. Nu ne-au cerut nimic în schimb decât viața lor și un zâmbet măcar când treceți pe lângă ei. Ei poate au mai multe bucurii și optimism de împărțit decât avem noi. Vor sta aici ca înțelepții murindu-le copiii plini de frunze, flori sau fructe pentru a renaște iar. Nici lor nu le place vremea urâtă și tristă a sfârșitului toamnei și a iernii și din acest motiv revin când natura zâmbește și râde iar primăvara. Vor face acest lucru în fiecare an când vine vremea regenerarii lor pentru a se naște mai puternici, mai mândri și mai plini de frumos când vine vremea. Când momentul morții ajunge își iau la revedere și nu adio de la Creator și semenii săi. Renasc iar și nu cunosc moarte când umilii oameni deschid o carte și citesc povestea ei. Atunci copacul sau pomul știe că El nu cunoaște moarte..
Numai noi omule ne credem stăpâni ai Universului, al celor văzute și nevăzute și credem că avem drept de viață și de moarte asupra Mariei sale Natura. Cum Creatorul a stabilit regulile existenței Universului încă de când nu exista lumea aceasta Natura se răzbună pe bună dreptate în timp. Noi muritori de rând și fugari după iluzii vremelnice care credem ne vor face fericiți hârtiile în momentul sfârșitului nostru creierul nostru va putrezi în pământ și sufletul nostru, dacă Creatorul va fi darnic, se va regăsi într-o biata găină bună de pus în ciorbă sau un bou care trage fără rost în fiecare zi la un jug. Poate că dacă am respecta mai mult natura va pune ea o vorbă bună către Creator și către Cel care stabilește destinele măcar să fim un vultur sau o vrabie..Și a fost și nu mai este și poate va mai fi…

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: