Jurnalul unor lăbuțe


Când am deschis eu ochii mei lin aici Am observat în jurul meu mult soare Și alte câteva codițe ce mai mieunau adesea ca și mine Și lângă noi ne curăța frumos de mii de ori iubita noastră mamă Care venea să ne hrănească o dată și încă odată Să crește mari și mai voioși. Tătucul nostru cine mai știi pe unde umblă ? O fi având un lung drum de parcurs Cred că avea și alb și negru pe a lui blană Seamănă mai mult cu al meu frate Și pare așa mai dolofan S-a pustiit săracul într-o noapte Niște haini câini l-au sfărâmat . Pentru noi ziua nu este așa de rău Deja ne tot plimbăm, ne mai jucăm Dar vai tu noapte cum te păstrăm ? Chiar noaptea cea trecută a mai murit un prieten Sărăcul nu știa că omul te mai cheamă, te mângâie și te distruge Spre hazul lui și al altora ca el nimeni nu a mai ieșit astăzi de sub bloc. Am mai rămas eu, mama și o surioară Suntem deja de doi anișori și am prins doi șoareci și o broască Ei s-au zbătut mult până i-am înhățat Dar am fost eu mai vitează și isteață Ei ce s-a mai bucurat săraca mamă Aș fi vrut să poată să mai umble. dar un suflet rău De hac ei i-a venit Pesemne că un picior aproape și l-a pierdut. Ea nu mai este acuma printre noi De astă noapte și-a găsit sfârșitul împreună cu al meu frățior Stau singur și mai plouă afară De ce această lume nu ne vrea noi ? Suntem frumoși și puși pe glume Că vrem și noi numai de mâncare Și un gram de iubire numai pentru noi ? Ce le-am făcut noi celor câini, oameni sau chiar boi ? Degeaba mai vreau eu acum să-mi mai plâng soarta Sunt doar un biet pisic cu suflet gol. Noroc că de o săptămână mi-am găsit culcuș La o femeie cu păr alb și suflet bun Ne mai hrănim și dintr-un miez de pâine Ne alinăm la fiecare soarta ei Și ne întrebăm cine ne-a vrut răul Să fie ei câini sau numai oameni ?

Abonează-te pentru a avea acces

Citești mai multe din acest conținut dacă te abonezi azi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: