Passer invenit



Trecători suntem ca oameni prin infinitul univers al timpului. Trăim clipe, ore, zile, săptămâni, ani, decenii. Trăim și oare ce lăsăm în urma noastră? Lăsăm o casă, copii și bani. Toate acestea nu vor conta prea mult în momentul trecerii noastre fizice în afara celor lumești.
Putem lăsa în fiecare zi un zâmbet și un strop de bunătate. Lăsăm o speranță celui care nu o are și urme de viață unde există moarte. Putem turna afecțiune peste cel singur și trist. Să-i cântăm bucuria noastră celui care are nevoie sau să râdem de ură și invidie. Să-l încurajăm pe cel dezamăgit și să intindem o mână de ajutor celui căzut. Să uităm de ale noastre probleme și să le ascultăm pe ale altora. Să hrănim o pisică sau un câine și vom avea un prieten pe viață. Să ne uităm la soare mai des și să-i mulțumim divinității că mai existăm când alții au murit. Să nu uităm să mulțumim pentru sănătate pentru că sunt alții care nu o au. Să ne bucurăm că putem merge pe picioarele noastre când sunt persoane care nu pot face acest lucru. Să mulțumim divinității că putem auzi, vedea sau mirosi că sunt mulți oameni care nu mai au aceste daruri. Să arătăm că totuși în noi mai există iubire pentru oameni și pentru lucruri frumoase când alții nu mai cred. Să ne hrănim sufletul cu poezie și să le bucurăm și altora sufletul. Să ne pierdem în rândurile unor cărți și să le povestim și altora taina frumuseții cititului. Să credem în speranța zilei de mâine și să le-o arătăm și altora. Să fim stâncile din negura timpului când alții nu mai pot fi. Să urcăm un munte și să le spunem și altora că de fapt aceasta este viața. O urcare spre un vârf de munte care cu toate greutățile și suferințele cu puțină voință tot vei ajunge sus. Vei fi aproape de nori și de ceruri. Și de acolo vei coborî și vei urca și alt munte și un alt munte. Până la prăpastia finală…Și poate așa lumea se va uita la noi ca la un exemplu și te va urma. Dar noi rămânem în toate acestea un anonim al vieții și al timpului necunoscător de rău și cultivator de bine. Și doar așa vom rămâne o frumoasă amintire…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: