Nostalgii matinale


Nostalgia reprezintă dorul de anumite perioade ale vieții noastre. Dacă devenim și romantici înseamnă că acel trecut era glorios și că totul era ideal, că se lupta binele cu răul și triumfa binele. Normal că mai este un erou care se căsătorea cu o fată frumoasă și trăiesc și astăzi dacă nu au murit. În orice caz nu despre aceste fleacuri este vorba.
Este vorba de o lume care parcă nu a existat. Să presupunem că s-a născut cineva la începutul anilor 80. Știu că este bătrân nu trebuie să spuneți. În primii ani de viață, primește tot felul de jucării de gumă și care sună. Jucăriile de pluș erau mai rare în viața lui. Mai mult de 1 mai în fiecare an era dus la Platoul Cornesti la grădina zoologică unde într-adevăr erau animale, pești sau păsări. Dulciurile de care era îndrăgostit erau bomboanele pe băț, napolitane, cam tari ca piatra, dar dacă stăteai bine cu dinții se puteau mânca. De asemenea se primeau bomboane mici probabil făcute din zahăr ars. Aștepta Crăciunul, pentru că pe lângă impodobirea bradului, primeau părinții lui pachete pentru copii unde vedea portocale. Surprinzător nu erau injectate și nu își pierdeau zeama. Ca și răcoritoare erau Fructo, Bem Bem, apă Aurora și mai târziu Quik-Cola. Mai primea câteodată și mașini care aveau o remorcă și se putea trage după el. După ce își termina lecțiile și era și ascultat putea să iasă afară unde se jucau cei de vârsta lui, binecunoscutul fotbal cu porți departajata de 2 cărămizi sau erau folosite ca și porți intrările în bloc sau ușile de garaj. A nu se supăra cel cu mingea că dacă era deranjat pleca acasă și se termina partida. Povestea continua și în vacanță cu jocuri ca: la perete la perete stop, hoții și vardistii sau erau luate, mai ilegal, bermante care aveau gloanțe făcute din hârtie. Cam așa dispăreau foile din caietele sale din timpul anului școlar. Pentru cei tineri bermantul reprezenta o țeavă suficient de subțire încât să pui un glonte din hârtie mai incovoiata. Dacă nu ați înțeles căutați pe google translate. Noi nu știam ce este acela internet pentru că nu aveam nici un calculator. Oricum în aceea perioadă s-a auzit vag de computer. Rds a umblat din casă în casă prin anul 2005 deci în altă eră. Revenind înainte de această eră, vacanțele le petrecea și la bunici unde bunica unui copil anume făcea: taitei cu lapte, gris, lapte de pasăre. Apropo să nu ne închipuim cumva că mulgea o pasăre ci era lapte, zahăr și ceva ouă dacă se mai știe bine. La ceas de seară stătea pe malul glodului sau la poartă jucându-se telefonul fără fir sau flori, fete sau băieți sau alte lucruri. Ultimul joc se juca pe perechi. Ca și la oraș era chemat în casă unde i se spunea povestea cu Ivan Turbinca, Liliut și încă ceva. Cu alte ocazii mai mânca mure, fragute, mere sau cucuruz fripti pe vatră. Primea și mâncare că doar nu era vegetarian sau consumator de zahăr. Câteodată mai consuma și pâine cu zahăr sau chiar mămăligă pe care de asemenea era zahăr. Se întorcea în oraș cu autobuz și era curios dacă îl sunase cineva pe telefonul fix. Ciudat era că în perioada respectivă sunau unele persoane și te întrebau dacă ești acasă. Normal dacă te înțelegeai cu vecinul era numit cuplaj și din acest motiv trebuia în timpul conversației telefonice ca să vorbești mai tare. Unele persoane au rămas cu sechele din acea perioadă și urlă astăzi la telefon. Dacă aveai dorință puteai asculta ce vorbește. Revenea la televizorul Diamant alb-negrut unde el era telecomanda. Unele persoane aveau televizor pe gaz care avea nevoie de pornire cu jumătate de oră înainte, pentru a vedea o imagine mișcătoare.
Mai sunt atâtea de spus mai ales după revoluția din anul 1989 când a apărut guma Turbo, Bonibon, placinta americană, sucurile Tek, Radio Uniplus, Contact sau Gaga cu Chaos metal club unde era muzică heavy metal. La televizor erau emisiuni muzicale cu Teddy Dumitrescu, Petre Magdin sau cu antenele parabolice și cablu ne puteam uita la canale de televiziune ca Italia uno, Rai uno și Rete quatro, Mtv, Viva și câte altele. Dar deja le cunoașteți…
Poate că erau mai multe bucurii în perioada respectivă, dar fiecare perioadă a vieții are părțile ei bune și mai puțin bune. Important este ca să apreciem fiecare moment și să tratăm viața așa cum este ea. Timpul nu are răbdare și toți într-o zi vom deveni o amintire și depinde în mod special de noi ca să rămânem o amintire frumoasă.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: