Superioritatea



Un nebun al istoriei spunea că nu contează cât știi ci contează ce faci cu ceea ce știi. Așa că întrebarea este când îți dai seama cât știi? Personal cred că niciodată nu poți să spui că le știi pe toate. La un moment dat era o persoană care s-a întrebat doar atât: cine sunt eu? Și a început să studieze toate științele și a ajuns la mii de întrebări.
Din motivele menționate mai sus este greu să-i înțeleg pe oamenii care cred că le știu pe toate. Consideră că nu pot să fie contrazisi și sunt în stare să te agreseze verbal dacă o faci. La noi este și boala că societatea cere ca să te pricepi la mai multe domenii. Nu numai că nu este posibil, dar vei ajunge să nu mai înțelegi nici domeniul care te-a ales pe tine. Este domeniul care ne atrage cel mai mult. Cu cât vom studia mai mult cu atât ne vom da seama cât de puține știm. Dacă vrem trebuie să fim foarte conștienți că trebuie tot timpul să învățăm. Socrate spunea despre el că “sunt cel mai știutor dintre oameni pentru că știu că nu știu nimic “. Binenteles că interlocutorul își dădea seama că Socrate știa mult mai multe decât spune, dar avea arta de a învăța de la fiecare om în parte inclusivi de la sclavi. Așa că dacă Socrate avea această idee noi de ce nu am avea-o? Și mai vine o problemă : ce facem cu ceea ce știm? Eventual putem să urmăm școli superioare și să devenim experți în domeniu, dar trebuie să ne demonstrăm și calitatea de om. Să nu încercăm să demonstrăm nimănui ceea ce știm ci să-i lasăm pe ceilalți să ne dăm seama cât știm. Mai mult trebuie să avem calitatea de om și să nu uităm să dăm binete oricărei persoane indiferent cu ceea ce se ocupă. În viața aceasta, chiar dacă nu ne dăm seama, orice om are o poveste și putem să învățăm de la fiecare persoană câte ceva folositor. Ideea este să ne dăm seama singur cine sunt persoanele cu esență mai mult negativă decât pozitivă și invers. Dacă vrem arta cunoașterii ne ajută să distingem informațiile atât de controversate din perioada actuală. Spunea Honore de Balzac că “moartea ne omoară o singură dată, iar frica de moarte în fiecare zi.”
Așa că dacă tot am ajuns până aici mai bine este să luăm o carte și citind-o nu ne va durea nici capul, nici nu vom adormi și vă spun din experiență că nici nu mușcă. Nu trebuie însă să credeți aceste rânduri. Încercați măcar și vă veți da seama ce inferiori și umili deveniți în fața porții cunoașterii. Sigut me dicens!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: