Natura sufletului



Pe vremea când timpul era un copil în fașă Dumnezeu și-a căutat un loc desăvârșit unde să dainuiasca veșnic. Tot căutând și căutând într-o zi s-a întâlnit cu Natura. Ea l-a primit cu brațele deschise. Dorind să le dea un cadou pentru ospitalitate Dumnezeu l-a adus și pe Suflet cu el. Animalele și păsările s-au împrietenit cu el. Numai că florile l-au primit în casa lor și Sufletul a uitat să le dea sentimente proprii. Din acest motiv privitorilor plantelor le este dat să le admire dacă sunt însoțiți de suflet.
Poate ne-am întreba și totuși plantele nu au sentimente? Adică dacă tăiem un brad el nu plânge și nu este râs de ceilalți brazi că el a căzut și ei sunt încă în picioare? Un trandafir suferă oare când îi cad petalele sau este smuls din rădăcină? O lalea se bucură dacă o altă lalea este smulsă de lângă ea? Își spune oare sau spune altor lalele bine că am scăpat de ea? Putem să ne gândim că buruienile, urzicile și brusturii sunt plantele care nu l-au primit pe Suflet. Și totuși Dumnezeu le-a mai dat un dar plantelor: scopul vieții lor. Ele se nasc majoritatea primăvara pentru a inmuguri, a înflori când este timpul dat, a avea flori și a se ofili și a muri și toate acestea pentru a se naște iar și iar până când va exista timpul și poate dincolo de el.
Sufletul, poznas cum este, însoțește natura în fața privitorilor care știu cum să se bucure de ea și a rămas un călător dintr-un corp în altul până când este alungat de creier. Și iar își găsește un corp sub o posibilă diferită formă sau specie și iar este alungat de creier. Va exista ca și natura numai cât există timpul și dincolo de el. Omul neștiutor cum este și nebagand în seamă crede că agonisind și nehranindu-și sufletul își va găsi scopul vieții sale. Numai că Dumnezeu nu a dorit să-i spună scopul vieții sale și i-a și creier și l-a lăsat pe el singur să-și găsească scopul pentru care a fost adus în forma fizică pe Pământ. Și omul își închipuie că a fost adus pentru cine știe ce lucruri mărețe aici pe Pământ și își caută scopul vieții sale atât timp cât trăiește. Iar Dumnezeu luând diferite forme o parte din El încă trăiește în mijlocul naturii. Pesemne că încă așteaptă ca omul să-și dea seama că numai împreună cu Sufletul își va găsi scopul vieții sale. Probabil că aceste lucruri sunt prea puțin importante într-o lume în care lucrurile materiale predomină și nu ne dăm seama că mai trebuie să fim fericiți însoțiți de lucrurile mărunte arătate de suflet. Aceste rânduri sunt doar o părere a subsemnatului. Poate fericirea voastră este în altă parte și sub o altă formă.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: