Fluturi și oameni


Suntem asemenea unor fluturi care zboară neîncetat, tesand drumuri și gânduri prin locurile parcurse. Cerem flori pentru a ne odihni, dorind ca să fugim de maracini sau insecte dăunătoare naturii. Zburăm de lumea întreagă cerșind pauze fără de grijă. Absurdă și aiurea ne pare civilizația speciei noastre și ajungem să vrem ca să plecăm pe pajiști îndepărtate. Ne facem iluzii, visăm cu ochii deschiși departe de betoane și soare încins. Deschidem ale noastre aripi pentru a cuprinde pământul, tot bonzaind despre zgomot sau agitație, nepasandu-ne decât foarte puțin despre alții. Întindem cornite de multe ori pentru a împunge, regretand apoi prietenii pierdute. Avem aspect multicolor, părând fluturași și înăuntru este un gol neumplut niciodată de bani. Plătim viața de pe Pământ devenind singura specie care cumpără tot ceea ce fluturii primesc gratis. Vrem ca să zburăm liberi asemenea lor și suntem pușcăriașii propriei noastre minți. Ascultăm liniștea, strigând tot mai tare hrănindu-ne orgoliul și egoismul lăuntric. Înainte de toate, dorim lumea toată pentru a o stăpâni, neavând control asupra propriei persoane. Dintre toate animalele avem așa zisa inteligență, debordand, de multe ori, de prostie pură și inocentă. Facem rău și ne plângem de răutatea oamenilor și nu realizăm că având timp berechet pentru a trăi noi doar respirăm viața aceasta. Fluturii trăiesc în câteva clipe sau luni cât nu trăim noi într-o viață de om. Agonisim, studiem, devenind cunoscători ai lumi și al Universului pentru a nu ști ceea ce alte ființe cunosc încă de la naștere. Scopul vieții este să fim fericiți, chiar și cu puțin, pentru că puținul nu ne va lipsi niciodată. Nu cred că ați văzut fluturi triști și supărați pe Dumnezeu așa cum suntem noi de multe ori. Așa că haideți să fim fluturi, chiar dacă numai pentru o zi și atunci ne vom aprecia lumea mai mult decât ieri. Oamenii nu sunt fluturi cu libertate și fericire în aripi sau în gând ci doar ganganii de beton, ascunse printre țevile complicate ale vieții care este, de fapt, foarte simplă.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: