Apusul nostru


În spirit de soare care pleacă spre somn, stai tu, gafaind, așteptându-mă la apus. Îmi întinzi mâna și plecăm către cer, lăsând în urmă lumea zgomotoasă și arzător de absurdă. Cernem clipe minore care par eterne și-ți urmez pașii, strecurîndu-mă printre fire de praf. Zburăm unul lângă altul, presarand lumină și un obscur întuneric. Nimic nu mai contează atât timp cât suntem numai noi, două năluci ale timpului feeric de plini. Zâmbești ca și cum simți că te urmez peste tot, cu gândul și cu sufletul. Devenim trubaduri de emoții și sentimente profunde, strigând către lume, șoptind unul către celălalt. Ascultăm stelele cum urcă spre cer încântate de priveliștea selenara care se așterne peste pământ. Oh, vis de noapte cu ochii deschiși, simt al tău murmur și tremur când te uiți către mine. Te cuprind iar cu privirea senină așa cum păsările își domolesc setea în apa cristalină. Sărutări jucăușe cuprind neastamparata noastră fire și jocul frunzelor cântate de vânt nu oprește întruparea noastră astăzi și veșnic prezentă. Doi nebunatici ai momentelor îndrăgostite de cer și neopriti de furtunile lumii devenim noi împreună. Parcă aș mai cere sărutări pe a talpă gingașă, dar nu vreau ca să o strivesc cu a mea mângâiere. Tu nu mă oprești și devin tot mai îndrăzneț, privind al tău costum al primei femei venită pe lume. Întocmai ca o fecioară care-și are icoană te preamaresc eu dragă, de parcă ar mai fi nevoie de cuvinte sau glasuri între noi. Drumul nostru pesemne se va întoarce către Pământ și noi nu mai rămânem cocoțati în vestmantul înaltului cer. Coborâm departand lin ale noastre brațe care devin tot mai reci, dorind să ne acopere de timpul prezent. Tu pleci spre un loc necunoscut, iar eu mă regăsesc printre oameni și flori, contemplând la un apus care a fost despre noi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: