Perfect


Lumea în care trăim este formată din tot felul de oameni. Tipurile de oameni care cer foarte mult de la viață și mai ales, de la ei înșiși. Recunoaștem sau nu recunoaștem aproape toți dintre noi suntem perfectionisti. Involuntar și mai puțin voluntar idealizam momente din viața noastră și de multe ori, oameni. În primul rând avem mari așteptări de la o întâlnire amoroasă, de la prieteni și în primul rând, de la noi. De asemenea, idealizam cunoștiințele, un loc de muncă, casa în care trăim și multe alte aspecte din viața noastră. Cerem perfecțiune de la noi în prea multe momente și chiar, senzațiile sau sentimentele noastre să fie perfecte. Când introducem expresiile “așa trebuie să fie ” sau și mai larg răspândită “așa se cade” deja avem un tablou plin de așteptări și iluzii. Numai că, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în viață, fiind perfectionisti, riscăm ca să fim dezamăgiți sau coborâm din rai în iad în câteva momente. Noi, ceilalți oameni, momentele din viața noastră sau celelalte aspecte ale vieții noastre, mai devreme sau mai târziu, ne vor dezamăgi. Cauza nefericirii perfectioniste nu este nevoie să o căutăm prea departe și este suficient ca să ne uităm puțin în oglindă. Greșeala este că cerem fără măsură de la viață și că momentele noastre de fericire depind de partea exterioară și nu accea interioară. Pentru a nu fi dezamăgiți ideal ar fi ca să nu avem așteptări de la viață și să luăm totul așa cum vine. Problema este că neavând așteptări de la noi riscăm ca să devenim mediocri și atunci, poate că ar fi nevoie ca să apreciem viața și oamenii așa cum sunt și să cunoaștem cât și ce să cerem, dar într-un mod echilibrat. De asemenea, nu are un anume sens blamarea vieții pentru că nu s-a întâmplat sau cineva nu a reacționat după sfânta noastră voință. Viața nu este făcută întotdeauna după voința noastră ci din alegeri. Ele merg așa cum ne este capacitatea și mai ales posibilitatea și categoric, înseamnă acceptare, apreciere față de propria persoană, iar în cazul părții exterioare de înțelegere și de respect. Așa că dacă vrem ca să vedem o schimbare semnificativă în lume, prima schimbare se va produce în primul rând în noi și restul vor veni treptat și de multe ori, de la sine cu răbdare, calm și puțină iubire că nu ustură, ca și condiment al vieții, ci chiar este indicat și recomandat. Deci alegem ca astăzi să trăim momente cât mai fericite pe măsura priceperii și posibilității vieții..

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: