De vorbă



În vremuri străvechi peste mări și țări se afla un ținut mirific numit Pădure. Aici trăiau în liniște și bună înțelegere toate păsările și animalele din ținut. În acele vremuri păsările și animalele aveau un grai comun. Pe lângă acestea trăiau și spiridusi, elfi, gnomi, centauri și minotauri. Ele erau atât de bune la suflet încât nici nu se barfeau și nici nu se mancau unele pe altele. Cerul era tot timpul senin cu o căldură care îți imbia sufletul și gândul. Chiar și zanele și duhurile pădurii se minunau de viața din acest ținut.
Într-una din zile s-a lăsat un nor negru asupra ținutului și de nicăieri a apărut o ființă pe numele ei Om. Era un suflet hain și arogant dornic de a face rău. Vietuitoarele ținutului, prietenoase și bune la suflet, au vrut să-l hrănească și el le-a distrus toată mâncarea. Omul a început să le taie și să le dea foc pădurilor. Nici apa nu mai era limpede și cristalină ca odinioară. Toate vietuitoarele s-au speriat și au început să dea vina unele pe altele pentru distrugerile ființei numite Om. Și de atunci au început să se mănânce între ele. Tigrii pe antilope, leii pe girafe și așa mai departe. Toate vietuitoarele ținutului Pădure au fugit în toate părțile Pământului și au refuzat să mai folosească graiul comun vorbind fiecare pe limba cunoscută și astăzi. Animalele fantastice pe care le cunoașteți s-au refugiat în povești și basme. Iar Omul distruge și astăzi. Mai aproape de zilele noastre s-au mai întâlnit o dată și au mai folosit limbajul comun dorind să se răzbune pe ființa numită Om. Ele fiind bune la suflet nu au vrut să-i facă rău omului. Și totuși după zile întregi de povești și vorbe liliecii s-au ridicat în fața tuturor și le-au spus vietuitoarelor că ei se inhama la această poveste. Le-au povestit ei acolo că și frați de ai lor ar fi pierit din cauza rautatii omului. Și-au amintit ei de rude de ale lor care au o boală numită Coronavirus și trăiesc ca vai și amar în China. Mai departe ce au mai povestit nu ne este nouă dat să știm.
Continuarea poveștii ar trebui să o știm deja că o trăim. Liliecii au fost mancati de oameni și în zilele noastre trăim o frumoasă poveste de dragoste cu coronavirus.
Îngrijorarea ne macină, preocupările nu mai sunt aceleași, am stat în izolare și în stare de alertă. Purtăm mască peste tot și mulți oameni au rămas fără locuri de muncă. “Ingrijorarea și teama omului față de viitor va strica liniștea interioară a omului. Trăind vremuri nesigure și este bine să luăm fiecare zi așa cum este fără a ne gandi prea departe. Suntem ca indivizi mai puternici decât credem și le putem duce pe toate.” Așa le-au spus restul vietuitoarelor liliecilor din China pentru a le transmite oamenilor. Iar eu am încălecat pe o sa și am scris aceste rânduri așa.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: