Frumosul nu are vârstă



Viața cerebrală a unui om se numără în ore, zile, luni și ani. Cineva a avut ideea să ne împartă în bebelusi, copii, adolescenți, maturi și bătrâni. Frumosul oare poate să fie împărțit așa? Eu cred că frumosul nu are vârstă pentru că nu este împărțit în timp. Există dintotdeauna și va există atâta timp cât căutăm frumosul. Frumosul, dincolo de cuvinte, este artă. Arta cuprinde literatura, pictura, sculptura sau dacă vreți cinematografia. Bineînțeles că mai sunt și altele. Adică putem că “Epopeea lui Ghilgames ” este învechită? Avem curajul să spunem că Socrate, Platon sau Sofocle sunt bătrâni? Îndrăznim să-i facem pe Mihai Eminescu, Ion Creangă sau Octavian Goga ramoliti? Să spunem fără menajamente si remușcări că Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu sau Mihail Sadoveanu sunt expirati? Voltaire, Victor Hugo sau Shakespeare să se pensioneze? Ei trăiesc în timp și spațiu și vor trăi atât timp cât le citim operele și vom citi din ei. Ciprian Porumbescu, George Enescu sau Nicolae Grigorescu au murit fizic, dar spiritual nu-i găsim de fiecare dată când ne încântă privirea sau auzul creațiile lor? Și să mă ierte ceilalți și sunt mulți pe care nu i-am pomenit, dar un calculator sau orice alt mijloc electronic nu-i va ucide. Doar le oferă un alt mod de viață. Din acest motiv nici oameni frumoși nu sunt clasificati ca și timp. Și până la urmă cine suntem noi, trecători prin lumea aceasta, să vrem să ucidem frumosul? Biete ființe cu două mâini și două picioare dotate cu un creier ceva mai dezvoltat decât a animalelor care uită de multe ori că dacă vrem să existe frumos și bunătate în lumea aceasta trebuie în primul rând să-l cultivam în noi. Dacă nu ne oprește rațiunea să-l cultivam și în ceilalți de bună voie și nesiliti de nimeni. Aceste lucruri le vom face dacă vrem să ne fie prezent spiritul după viața fizică. În rest nu suntem demni de mai multe în fața bolilor..Poate se plictisesc și covizi și pleacă în alte lumi. Zic și eu ca o părere umilă și modestă….

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: