Sistemul religios în Mesopotamia


Religia asiro-babiloniana a fost la origine cu precădere naturistă. Atunci omul venera forțele și fenomenele naturale care-l dominau și care-l uimeau. El le atribuia o putere deosebită considerându-le zeitati. Prin urmare a apărut cultul animalelor precum și venerarea forțelor naturale: fluviile, munții, furtuna, cultul extinzîndu-se și asupra altor obiecte.

Dintre zeii principali amintim pe Anu care era stăpânul cerului. Enlil era stăpânul uraganului și al potopului și comanda oamenilor, fixând destinul lumii. Odată cu constituirea unor state mai stabile, preoții au încercat să pună ordine în haosul creat de multitudinea zeilor cu caractere identice. Zeii foarte asemănători au fost reduși la unul singur care avea cea mai mare faimă. Cei rămași au fost împărțiți în triade. Prima triadă cuprindea pe Anu, Bel și Ea, iar a doua pe Sin, Shamash și Adad. Fiecăreia i se alătura o zeiță reprezentând principiul creator feminin. În cadrul clerului, regele era pontiful, dar delega această funcție lui urigallu, marele preot care comanda clerul, corpul preoților. O mare parte a timpului, locuitorii și-o consacrau slujirii zeilor. Zeilor li se aduceau prinoase și jertfe. La început, în Sumeria, persoana care avea calitate de preot era și rege. Existau preoți care se ocupau cu rugăciunea, alții cu jertfele, unii cu muzica din temple, alții cu divinatia sau cu interpretarea oracolelor. În primele secole ale istoriei sumeriene, omul trebuia ca să se prezinte gol în fața zeului pentru ca zeul să-l vadă fără nicio pată sau mască. Preoții locuiau în temple sau în propriile lor locuințe fiind plătiți în produse agricole. Ei aveau mai multă influență în Asiria decât în Babilon. Conduceau pe slujbașii mireni ai templelor, funcția fiind rezervată numai fiilor din aristocrație. De asemenea, preotul avea un rol însemnat căci el lua însemnele regale pe care le restituia mai târziu. Avea și rolul ca să ungă cu miruri și unsori, bine mirositoare, statuile zeilor. Preotul vrăjitor era posedat de divinitate, iar la sărbători însoțea procesiunile zeilor. Magia neagră era pedepsită cu moartea și totuși, preoții, asipu, aveau datoria ca să înlăture mânia zeilor și demonilor prin vrăji. Aveau însărcinarea ca să stabilească dacă o zi era fastă sau nefastă. Corpul preoteselor avea o mare importanță și erau conduse de marea preoteasa, entu. Cele mai multe făceau parte din cultul zeiței Istar. Unele preotese par a fi avut rolul de a permite credincioșilor să efectueze cu ele actul care, prin magie plăcută, făcea ca să crească numărul membrilor și al cirezilor. În orice caz, mai multe categorii ale acestor preotese nu trebuia să aibă copii sau cel puțin, aceștia nu aveau o existență legală.

Preoții, înaintea marilor ceremonii, făceau o slujbă specială pentru a cere iertare zeilor pentru greșelile pe care erau siguri că le vor face a doua zi în timpul slujbei. Cele mai complicate ritualuri erau acelea la care participa și regele precum și cele necesare pentru construcția templelor. Trebuia purificat locul și atinsă curățenia morală prin izgonirea vrăjitorilor și a magicienilor. Munca de construcție a templului era însoțită de rugăciune, de sacrificii și de purificare. Când templul era terminat, zeii erau introduși cu un ritual conform momentului. Ritualurile mesopotamiene au fost influențate de concepția negativă asupra celor ce se întâmplă după moarte. Din această cauză nu au existat morminte somptuoase. Mortul era, la început, îngropat gol în pământ ca, mai târziu, să fie acoperit cu rogojini de trestie și închis într-un fel de butoaie de pământ ars, care țineau loc de sicrie sau așezat în cavouri boltite. Lângă el erau puse vase cu hrană și băutură. După un timp, imitandu-i pe egipteni, bocitoarele rosteau lamentările rituale.

Bibliografie: Constantin Daniel, Civilizația asiro-babiloniana

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: